România are un miliard de euro și nu este vorba de aur sau valută ci de o fabrică ridicată în perioada comunistă care a devenit la un moment dat singura din Europa care producea așa ceva.
A fost un motiv de mândrie al epocii Ceauşescu şi o povară a guvernărilor postrevoluţionare. Oamenii care au condus ţara n-au ştiut, n-au înteles şi, pănă la urmă, au distrus un colos industrial unic. Este vorba de singurului combinat de apă grea din Europa de Est, o creaţie megalomană a lui Nicolae Ceauşescu care şi-a dorit un lanţ complet de producţie a energiei nucleare, de la minele de extragere a uraniului la construcţia centralei de la Cernavodă.
Programul naţional nuclear a fost aprobat în 1969. Nicolae Ceauşescu a vrut independenţă energetică. Decide să nu folosească tehnologia sovietică ci pe cea canadiană care presupunea folosirea de apă grea. Inundaţiile de la începutul anilor 70 îi întârzie planurile. Abia în 1977, România şi Canada semnează un acord de cooperare, iar în 1978 este semnat contractul pentru licenţa tehnologică.Primele cercetări în vederea obţinerii de apă grea se fac la Govora. Nicolae Ceauşescu alege, apoi, Drobeta Turnu Severin pentru construirea uzinei de apă grea. În 1980 începe construcţia combinatului de la Halânga, lângă Severin. În timpul lucrărilor Ceauşescu vine de căteva ori în vizită. Combinatul avea în componenţă o fabrică de apă grea şi o termocentrală care furniza abur tehnologic. Era rezolvată, astfel, şi problema căldurii pentru Drobeta Turnu Severin.
Finanţele iau în calcul să vândă a şaptea parte din cantitatea totală de apă grea a României. Banii încasaţi urmează să fie folosiţi de Guvern pentru acoperirea deficitului bugetar, astfel încât să nu fie depăşit nivelul de 3% din PIB, limita maximă impusă de UE.
Singurul loc din România în care s-a produs, vreme de 35 de ani, apă grea a fost combinatul de la Turnu Severin. Comuniştii au construit respectiva unitate de producţie pentru a asigura, din resursa internă, cantitatea de apă grea necesară pentru funcţionarea reactoarelor 1 si 2 de la Cernavodă şi pentru punerea în funcţiunea a altor două.
Cum reactoarele 3 şi 4 nu s-au mai construit nici până astăzi, combinatul de la Turnu Severin a ajuns să producă mai mult apă grea decât putea România folosi. Mici cantităţi s-au exportat, dar asta n-a fost suficient pentru a rentabiliza activitatea unităţii. În 2015, producţia de apă grea de la Turnu Severin s-a sistat, iar pe 14 iunie 2016, întreaga Regie Autonomă pentru Activităţi Nucleare (RAAN), din care facea parte combinatul, a intrat în faliment.
România are în continuare, la Turnu Severin, o cantitate de apă grea de peste 2.800 de tone, după cum rezultă din calculele Ziare.com, bazate pe informaţii obţinute din surse de încredere din industria apei grele. Parte din această cantitate totală este rezervă de stat. Cât de mare este rezerva nu ştim, din cauza că e secret de stat. Însă simplul fapt ca informaţiile despre acest produs industrial sunt secretizate ar trebui să indice faptul că el este preţios pentru România. Ministerul Finanţelor pare sa nu fie, însă, de aceeaşi părere, de vreme ce, în lipsa de bani, se gândeşte şă vândă bună parte din cantitatea de apă grea a ţării noastre pentru a se încadra în ţinta de deficit bugetar de 3%, potrivit unor informaţii obţinute de Agerpres.
sursa: digi24.ro, capital.ro