La aeroportul utilitar Cioca din marginea Timișoarei, în prima zi de Mai, a fost vânzoleală destul de mare. Sub denumirea de „Zilele Porților Deschise” a fost un aflux destul de serios de puști (de toate vârstele). Cine nu a declarat hotărât, pe la anii preșcolari, că vrea să se facă aviator „când va crește mare”? Unii părinți sau chiar bunici care au venit azi cu țâncii, deși au părul alb, încă mai visează să crească mari odată și odată. Poate că dacă ies la pensie vor aveam mai mult timp liber și se vor face aviatori.
Pe pajiștea de lângă clădirea aeroportului erau prezentate toate felurile de aparate de zbor. De la vechile, dar încă atât de trainicele AN 2, care fac încă față în diverse lucrări din agricultură sau ca aparate utilitare, până la cele mai noi și moderne aparate, unele cu denumiri greu de reținut, se puteau vedea cam de toate. Au fost planoare, cu liniile atât de elegante, care nu au nevoie de motoare ca să zboare. E necesar doar un vânticel bine strunit de un meșter cu multă maiestrie. Deltaplanele cu sau fără motor de asemenea au încâtat asistența. O altă categorie de aparate de zbor au fost mici avioane ușoare din materiale compozite de ultimă generație sau din cele din placaj și pânză. Chiar și helicoptere de mici dimensiuni au fost prezente pe iarba aerodromului. Majoritatea copiilor voiau să se fotografieze la manșă. Dacă nu voiau, tot trebuiau să facă pe placul lui tata sau mama, care parcă erau mai copii decât cei mici.
Senzația zilei a reprezentat-o însă un balon cu aer cald, la care era coadă în permanență. Erau peste trei sute de înscriși și poate tot pe atâția din cei ce au venit la noroc, fară să se înscrie din timp. Toți au fost ridicați de la sol câțiva zeci de metri (dar din păcate doar legați cu o frânghie de recuperare, care îi trăgea în jos destul de repede). Toți ar fi vrut să zboare măcar câte o oră. Dar era imposibil! Sărbătoarea ar fi durat peste o săptămână. Nimeni nu s-a speriat de zgomotul serios scos de arzătoarele de gaz care încălzeau atmofera din balon. Angela Draghia, care se ocupă de firma de baloane a anunțat un program pentru tinerii miri, care vor dori să vadă lumea de sus.
Două standuri cu jucării făceau cu ochiul micilor aviatori. O mulțime de avioane de plastic de la câțiva lei până la câțiva zeci de lei așteptau clienții. Nici măcar nu erau întrebați dacă au licență de zbor. Era o nimica toată să-și procure un mic avion gonflabil, care se poate folosi și în cada de baie pe post de vapor. Nici vata de zahăr nu a avut un succes așa de mare ca avionul amfibiu.
„Azi nu a fost, de fapt, un eveniment aviatic. Este doar ziua porților deschise, unde prezentăm ceea ce facem noi cu aeronavele. Vom și zbura după terminarea programului de vizitare. Îi familiarizăm cu ce înseamnă aviația. Avem parapante, planoare, balon cu aer cald, avioane ultraușoare, motodeltaplane. Sunt și avioane de categoria a patra ce fac zboruri de agrement sau zboruri școală. Sunt peste o mie de persoane care vin și pleacă. Este un eveniment pentru toate categoriile de vârstă. Împreună cu membrii cluburilor din zonă încercăm să dăm posibilitatea să afle cât mai multe informații despre ce înseamnă aviația în Timișoara. Noi ne vom lupta să mentinem aviația în oraș. Ar fi păcat ca un oraș ca al nostru să nu aibe aviație ușoară” a declarat Cătălin Bizerea pentru cititorii noștrii.
La finalul verii sau în septembrie se va mai pregăti un miting aviatic, care cu siguranță va atrage la fel de multă lume multă lume.
Ar fi fost prea frumos însă ca totul să fie bine. O mulțime de persoane ar fi vrut să participe dar, din păcate, regia de transport nu a fost de aceeași părere. Organizatorii evenimentului dar și cei care erau prezenți se întrebau de ce, măcar la zile mai deosebite, nu se poate asigura un autobus care să transporte mulțimea de curioși. De parcă toată lumea are la dispoziție avionul propriu sau măcar un tramvai personal. Nu poți duce un copilaș de cațiva anișori pe un carosabil aglomerat (fără trotuar), pe o distanță de câțiva kilometri, pe jos. De asemenea, era o ofertă bogată de dulciuri dar nici măcar o cișmea cu apă potabilă nu astâmpăra setea vizitatorilor. E păcat de munca unor entuziaști, dacă detaliile mărunte nu le vede nimeni. E ușor să vorbești de ziua porților deschise dar nimeni să nu se fi gândit să lege sau să încuie dulăii aeroportului. Chiar dacă erau destul de blânzi, tot băgau spaima în unii copii.
