Despre polițistul reșițean Adrian Nica și cartea sa fenoment, ”Nemernicia unui sistem bolnav” am mai scris în ziarul nostru. Volumul agentului șef principal Adrian Nica, unul dintre cei mai eficienți polițiști pe care i-a avut partea aceasta a țării, relatează o serie de întîmplări absolut reale, care țin de dedesubturile muncii de poliție dar și de funcționarea unui sistem pe care ni-l dorim cu toții mai bun. Cartea a fost lansată deja la Reșița iar evenimentul a coincis și cu pensionarea polițistului.

Poate că pensionarea a fost cel mai potrivit moment pentru lansarea cu pricina pentru că dezvăluirile incendiare din carte ar fi fost de natură să-i afecteze cariera, în alte condiții. „M-am apucat să scriu după evenimentele petrecute în vara anului 2013 la Poliţia Municipiului, odată cu debarcarea fostului comandant Cornel Băjău, cu care am fost onorat să lucrez şi care nu merita tratamentul care i s-a aplicat și răzbunarea asupra sa, toate acestea pentru faptul că a refuzat orice colaborare cu puternicii oameni politici locali de la acea vreme. Era cunoscut faptul că se dorea înlăturarea lui Băjău și aducerea în locul său a unui polițist agreat de fostul primar”, a dezvăluit Ani Nica în cartea „Nemernicia unui sistem bolnav”, citat de expressdebanat.ro. Nica se referă la cheful de pomină dintr-un local situat în centrul Reșiței, pe care l-a organizat cu ocazia zilei sale de naștere și la care au participat mai multe personaje controversate, printre care și interlopul Komnyes Ocsi Şafar, din Dealul Crucii.

Nica mai povestește în carte că interlopul respectiv l-a ajutat să prindă mai mulți hoți, mai mulți decât ar fi fost în stare să încătușeze cinci polițiști. Și mai povestește că i s-a propus un troc, să accepte mutarea la Administrativ și atunci niciun coleg de la judiciar nu avea să fie sancționat în vreun consiliu de disciplină, totul urmând să fie mușamalizat rapid. Nica face în carte și un „autodenunț” în sensul că a apelat chiar el la un politician local și astfel a ajuns să fie uns șef de post la Ezeriș, de unde s-a și pensionat zilele trecute.

Adrian Lucian Nica a fost un poliţist atipic. O “figură”, cum ar spune mucaliţii. Agent şef principal la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Caraş-Severin şi, totodată, fost vicelider al Sindicatului Poliţiştilor din Banat afiliat la Federaţia Sindicatelor Pro Lex, Adi Nica, aşa cum îi spun apropiaţii, e unul dintre cei mai eficienţi poliţişti cărăşeni, acum specializat în tâlhării, spargeri, furturi de şi din maşini. Renumele acesta şi l-a cucerit cu greu, după ani de muncă într-o meserie foarte grea. A răspuns, în tinereţe de unul dintre cele mai rău famate cartiere ale Reşiţei, denumit sugestiv Katanga. Locuit aproape în exclusivitate de căminişti, oameni veniţi la muncă din diverse zone ale ţării, duri, aspri, alcoolici, iuţi la mânie, cuţitaşi. I-a domolit, i-a liniştit. Pe mulţi dintre ei i-a băgat în puşcărie, pentru hoţii, tâlhării, crimă, dar acum îl salută cu respect. Adrian Nica e născut în 21 septembrie 1967 la Anina, e absolvent al Şcolii de Poliţie de la Câmpina şi al Facultăţii de Administraţie Publică al Universităţii “Eftimie Murgu” din Reşiţa.

Adrian Nica a avut şansa să dea o mare lovitură, în cariera sa. Urmărea o pistă, la Reşiţa, căutând un urmărit general. L-a prins în final şi, ajutat de fler şi de informaţiile de la cel reţinut, în 20 de minute i-a găsit şi pe alţi doi amici ai primului, urmăriţi general şi ei, pentru tentativă de omor, din judeţul Mureş!

“Adevărul e că dacă băieţii noştri nu şi-ar face treaba la Reşiţa, aici ar fi fost de ani de zile o placă turnantă, o explozie a infracţionalităţii, spune Nica. Reşiţa era oraş muncitoresc, cu mulţi burlaci, căminişti, cu o situaţie economică grea, avea toate ingredientele. Noi ne-am făcut treaba tot timpul, deşi avem şi noi nemulţumirile noastre. De aceea, municipiul nu se confruntă cu un fenomen infracţional, pentru că noi am împiedicat asta. Oraşul nu e mai liniştit de la sine, aşa cum s-ar putea înţelege.”

Întrebat dacă nu i-a fost vreodată frică, sau dacă îi este, Adrian Nica răspunde fără ezitare: ”Nu-mi era frică. Aveam 25 de ani, lumea era a mea, devenisem spaima infractorilor de pe aici. Acum, dacă m-ai mai pune să fac aceleaşi lucruri, poate m-aş gândi de două ori. Am familie, nu mai sunt atât de tânăr.”