Duminică vom ieși din nou la vot. Milioane de români se presupune că se vor prezenta la secțiile de votare pentru a alege noul Parlament al României. Deși nimeni nu pariază pe o prezență demnă de anii ’90, dimpotrivă estimările merg pe o participare la urne mai degrabă scăzută, alegerile de duminică au, totuși, o importanță majoră pentru viitorul țării în următorii patru ani. Contextul politic european, înainte de toate, dar și rezultatele alegerilor din SUA par să reconfigureze realitățile politice internaționale. Cu o Uniune Europeană tot mai șubrezită, care a răsuflat ușurată că a scăpat la mustață de alegerea unui președinte de extremă dreapta în Austria, dar serios șifonată de rezultatele referendumului ,,în stil italian”, nimeni nu mai pare capabil, în prezent, să joace rolul Casandrei și să prezică ,,în clar” care va fi destinul UE în anii următori.
Așa stând lucrurile, alegerile parlamentare de duminică primesc o greutate în plus pentru viitorul nostru, al tuturor, fie el și pe termen scurt. Până aici, toate bune și frumoase! Doar că ,,urcarea muntelui” abia acum începe, prin dificultatea vădită de a discerne între variantele care mai de care mai alunecoase și mai pline de promisiuni ,,năvălnice” de mai bine, ale principalelor partide politice care se vor bate duminică pentru a accede în parlament. Să le luăm pe rând!
Dacă e să o luăm cu începutul, avem varianta de program electoral a PSD, partid aflat, conform sondajelor de opinie, pe locul întâi în preferințele românilor. Social-democrații lui Dragnea aruncă pe piață o avalanșă de propuneri economice și sociale tipice mai cu seamă unui partid de dreapta, care prevăd tăieri masive de taxe și impozite, relaxări spectaculoase ale pieței muncii și altele din aceeași categorie. Frumos și dătător de mari speranțe, nimic de zis, doar că necazurile încep atunci când vine vorba de detectarea sursei bogăției din PIB-ul națiunii care să acopere toate aceste măsuri, altminteri necesare și firești pentru o țară ai cărei cetățeni sunt sufocați de un sfert de veac de birocrație și împilare financiară.
Cum însă Dragnea și puternicul aparat de propagandă pesedist ne asigură că nu banii sunt problema bunei guvernări pe aceste meleaguri, mai rămâne ca românii să și creadă cu subiect și predicat în poveștile de campanie ale stângii.
Dincolo, la liberali, avem un soi de copie la indigo a campaniei de imagine pesediste, semn că, speriați la culme de un eșec de proporții, liberalii conduși de ,,șubreda” Alina Gorghiu au scos pe tarabă reduceri fiscale fără număr! Reduceri de TVA, alocații duble pentru copii, salarii mărite pentru medici. Ce mai, am intrat, cu mic cu mare, în peștera lui Ali Baba!
La colegii de ,,suferință” de pe palierul de dreapta, și anume în ograda celor de la USR, acolo unde mișună de tehnocrați pe metru pătrat, găsim, între altele, promisiunea unei ,,transparențe totale în cheltuirea banului public”, ,,inversarea piramidei serviciilor în sănătate”, dar și transformarea României într-un ,,Silicon Valley al Europei de Est”. Măsuri și promisiuni mărețe, nimic de spus, să vedem însă dacă și votanții vor fi seduși de ele!
În ce-i privește pe ,,adevărații liberali”, cum se prezintă ritos locotenenții lui Călin Popescu Tăriceanu din ALDE, aici promisiunile par la fel de ferme și de seducătoare. Sub stindardul devenirii rapide a României drept ,,a șaptea putere economică a Europei”, tăriceniștii promit ,,prima afacere” și 50 de mii de euro pentru românii care se repatriază, mistuiți de dorul insondabil în raport cu patria natală!
Cât despre PMP-ul lui Traian Băsescu, și el creditat cu șanse să intre în Parlament, totul pare a pivota, cum altfel, în jurul figurii fremătătoare și etern aprige a marinarului care a condus România vreme de un deceniu. Natalitatea, educația și, firește, sănătatea sunt temele preocupante pentru oamenii lui Băsescu în demersul lor de a obține, cu precădere, votul nostalgicilor după anii de domnie ai fostului președinte.
După o astfel de paletă electorală colorată și încărcată cu măsuri izbăvitoare pentru populația cu drept de vot, sunt șanse din belșug ca până duminică, măcar, să rămânem prizonierii vechilor noastre ,,manere și confuziuni” prezente, ca un blestem, în scurta istorie democratică locală.
Se pare că, orice am face, nu ne vom desprinde niciodată din zicerea nemuritoare a personajului ticluit de Nenea Iancu, bietul cetățean turmentat, firește, care rămâne victima perfectă a sistemului politic nepieritor și el, de pe întinsurile ,,scumpei noastre țărișoare!”