La Liceul Iris a avut loc un eveniment de suflet ce încă nu a fost realizat până acum sub această formă. O expoziție de artă plastică poate nu are ceva inedit dacă nu se cunosc circumstanțele în care s-a realizat.
Totul a pornit cu ceva ani în urmă, la o expoziție cu ștaif din Germania. Sculptorul timișorean Constantin Grangure, fiind mai curios din fire, a atins două lucrări din cele expuse, în ciuda afișelor ce interziceau asta cu desăvârșire. A urmat o mică demonstrație de forță a paznicilor vigilenți.
De aici a pornit o idee mai aparte. De a face o manifestare artistică ce să permită, ba chiar încurajeze contactul direct al curioșilor cu lucrările sale. Un mic afiș scris pentru noi, cei ce putem distinge literele scrise, dar și unul scris în alfabet tactil îndemnă pe toți să pună mâna și să simtă lucrările, chiar să le miște din loc. Unele sunt lucrări din mai multe bucăți și e bine să fie modificată relația dintre elemente pentru a citi noi relații plastice.
Elevii școlii Iris au răspuns cu mare entuziasm provocării. Au încercat să vadă cu degetele ce nu pot vedea cu ochii. Toate statuile au fost îndelung mângâiate pentru a simți forma și mărimea lucrărilor. Prin atingere se poate înțelege textura și căldura lemnului. Au fost închipuirile artistului despre realități transpuse în forme abstracte dar și câteva lucrări cu forme mai ușor reconoscibile din gama figurativă.
Lucrări ca „Maternitate”, „Colț de rechin” sau „Turn cu trei ferestre” au fost luate în mână și comentate sau asemuite cu altceva decât a imaginat autorul. Profesorii elevilor au participat și ei la acest exercițiu de traducere a ideilor ascunse în lemn în forme imaginative.
Poetul și criticul de artă Ilie Chelariu a ținut să îndemne elevii la cât mai multe experiențe culturale pentru a putea întâmpina anul 2021, când vor fi mai maturizați, cu un bogat bagaj de cunoaștere. Și ei sunt cei ce vor fi beneficiarii capitalei culturale europene.
La vernisajul ineditei expoziții au participat, pe lângă elevi, și persoane din afara școlii, ce au apreciat acest demers. Conducerea școlii ar dori să repete astfel de experiențe artistice ce nu pot decât să ajute copii cu deficiențe de vedere să înțeleagă lumea și în acest fel.
Poate pentru cei văzători nu e mare lucru dar pentru cei ce văd și citesc cu mâinile a fost un eveniment interesant întâlnirea cu un sculptor ce a adus operele sale dar a și avut răbdarea de a povesti cu copii.
