Vă doriți o școală „ca afară”? Vă doriți o școală în care copiii să învețe și cum să fie fericiți în viață?
Ken Robinson a început prezentarea TED din 2010 cu o afirmație tranșantă: „în prezent, în educație avem nevoie nu de evoluție, ci de revoluție”. Dacă privim în jur, constatăm că lumea noastră se confruntă cu „o criză a resurselor umane”, criză ce are două aspecte principale. Pe de o parte, multe persoane nu au ocazia nici măcar să își descopere talentele, cu atât mai puțin să și le fructifice pentru binele personal și colectiv. Pe de altă parte, multe dintre persoanele bine integrate social sunt profund nefericite și își asumă o viață chinuitoare, în loc să se bucure de timpul pe care îl au de trăit, fiind prinse în activități care nu le aduc satisfacție. Această problemă, spunea Robinson, se datorează educației tradiționale. Aceasta îi înstrăinează pe oameni de propriile înclinații și pasiuni și îi modelează în masă pentru un traseu liniar, standardizat, în loc să le ofere condițiile optime pentru a-și atinge propriul potențial și a înflori.
Haideți să facem un exercițiu și să-i întrebăm pe părinți ce își doresc pentru copiii lor! Apoi, vom compara răspunsurile părinților cu răspunsurile profesorilor la întrebarea: „ce se învață la școală, de fapt?”. Atunci vom constata, probabil, că încă există o diferență foarte mare între ce își doresc părinții și ce învață efectiv copiii. Pentru prima întrebare ne așteptăm să primim răspunsuri de tipul „fericire”, „împlinire”, „echilibru”, „sănătate” ș.a. Aceste răspunsuri vor fi în contrast puternic cu ceea ce majoritatea școlilor oferă aproape exclusiv: cunoștințele! Justificarea principală este că aceste cunoștințe le sunt necesare elevilor și studenților pentru a reuși profesional. Dar acest fapt este doar parțial adevărat. Pe lângă cunoștințe, elevii și studenții au nevoie de mult mai mult pentru a reuși în viață și a fi fericiți. Dar ce anume poate face diferența la nivel de educație?
Educația pozitivă se referă la intervențiile și programele validate științific, extrase din psihologia pozitivă, care au un efect asupra stării de bine a elevilor și studenților. Educația pozitivă vizează atât abilitățile tradiționale, cât și fericirea! Astfel, prin educație pozitivă, școala devine un mediu în care elevii au ocazia să își dezvolte și să-și antreneze nu doar mintea, ci și o serie de forțe caracteriale, virtuți și competențe pe care se clădește starea de bine, se spunea la World Government Summit & International Positive Education Network din 2017.
Un principiu esențial al educației pozitive este că starea de bine și învățarea eficientă merg mână-n mână. Starea de bine ar trebui cultivată în școală nu doar ca antidot împotriva depresiei sau ca modalitate de a crește satisfacția în raport cu viața. Ea îmbunătățește învățarea și facilitează gândirea creativă. Însă starea de bine în educație nu se obține prin experiențe de tip feel good (care doar ridică tonusul emoțional!). Educația pozitivă este mai profundă și urmărește să înarmeze elevii cu strategii și abilități benefice în viață, pe termen lung.
Educația pozitivă poate fi privită, mai amplu, ca o împletire a psihologiei pozitive cu cele mai bune practici de predare-învățare, pentru a susține elevii și școlile să aducă valoare adăugată în cadrul comunității din care fac parte. Astfel, educația pozitivă apare ca o posibilă soluție pentru combaterea și reducerea unor probleme fierbinți ale educației și societății actuale — criza învățării și incidența ridicată a simptomelor depresive, care sunt din ce în ce mai frecvente la nivelul populației școlare.
Diana Paula Dudău
Departamentul de Psihologie, Facultatea de Sociologie și Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara