În aceste zile de decembrie, timișorenii încearcă să păstreze vii în memorie acele zile ce au schimbat orașul, iar mai apoi toată istoria țării. A fost momentul de maximă solidaritate a orășenilor asediați ce au rezistat o săptămână singuri. De fapt, singularitatea nu este o stare de excepție pe aceste meleaguri, ci mai degrabă o normalitate. Deseori nu au fost înțelese pozițiile de avangardă adoptate de Timișoara. Au fost considerate, în cel mai bun caz, excentricități, și nu un firesc.
O carte interesantă ce a apărut cu mai bine de două decenii în urmă despre Revoluție și anii imediat următori a fost reeditată în aceste zile.
A fost o relansare, dar cam cu același public al cărții lui Radu Ciobotea. „După Revoluție, târziu…” este o reluare absolut necesară a unui subiect ce poate nu a fost înțeles prea bine atunci, în 1995. Erau prea proaspete evenimentele în memoria locului pentru a vorbi total obiectiv. Timpul scurs a oferit o binevenită detașare pentru clarificarea perspectivelor.
Așa, cum însuși autorul crede despre carte, este o scriere la fel de incitantă scrisă modern la acea vreme, cu texte scurte ca o culegere de SMS-uri. Asta în condițiile în care, în anii de după evenimente nici nu se știa de telefon mobil și de ideea de sms.
Sunt adunate laolaltă opinii ale participanților la Revoluție, atât de la cei deveniți personalități publice, dar și de la simpli cetățeni ce și-au trait atunci un moment astral, iar apoi s-au retras din nou la viața lor simplă.
Cartea a fost lansată în librăria „La Două bufnițe”, unde se acordă o mare atenție întâlnirilor dintre scriitori și publicul avid de slovă scrisă. Despre carte a vorbit cu aceeași prospețime ca în urmă cu deceniile trecute, profesorul Vasile Popovici. A accentuat caracterul de „necesitate” a acestei cărți. În opinia dânsului, niciodată nu vor fi suficiente cărți despre revoluția română. A mai făcut și o comparatie a felului cum a fost oglindit acel moment de autori ca Radu Ciobotea, ce au trait acele zile pe viu și autori străini ce în numeroase prilejuri (chiar cunoscând realitățile românești) au dat informații caudate la limita unor prostii. De asemenea a demontat acele opinii care pun totul pe seama unor scenarii făcute în alte părți. Este mai simplu să dai vina pe ocult când nu poți să analizezi un fenomen.
Profesorul Marcel Tolcea a făcut aprecieri pozitive despre carte, insistând pe necesitatea cunoașterii acelor zile și de generațiile tinere.
„Important e că există autori care nu doresc să uităm lucrurile acestea (revoluția din decembrie) Radu Ciobotea este unul dintre ei. Reeditarea cărții … de fapt nu este o reeditare a unei cărți despre Revoluție, ci despre cum am traversat noi acei ani în care Revoluția a fost pentru noi ca un avort. Noi am fost avortați din trupul bolnav al unei mame care era comunismul și am intrat așa înainte de termen într-o lume cu totul nouă pentru noi, străină, dușmană, mucilaginoasă, plină de noi șmecheri. O lume în care valorile s-au buimăcit. Meritul cărții lui Radu este că așează aceste lucruri fără nici un fel de emotivitate. Povestește faptele… Sunt interviuri, reportaje ale lui din trei ani (1990-1993) ce dau seama despre cum am văzut noi lucrurile atunci”, a spus profesorul Marcel Tolcea.
„Eu cred că va deveni din ce în ce mai interesată dacă noi cei care atunci eram aici vom continua să amintim aceste lucruri. Și mai ales dacă o vom face cu talent și în limbajul de după treizeci de ani. Sunt trist, într-un fel, că au trecuți atâția ani și nu suntem acolo unde visăm să fim. Pe de altă parte mă bucur că acest eveniment adună lumea, chiar și virtual și cartea își va găsi cititorii așa cum și i-a găsit acum 23 de ani”, a explicat actualitatea cărții, autorul ei, Radu Ciobotea.
