Zilele trecute, am aflat, din gura noului președinte al Consiliului Județean Timiș, Călin Dobra, că asupra Timișoarei au să se pogoare, cât de curând, minuni edilitare la care, vorba poetului, ,,nici visul nu cutează a se împlini plenar”. De unde, până azi, nimeni nu știe concret în ce măsură actualul guvern, condus de timișoreanul Grindeanu, va finanța măcar centura de sud a orașului, dărămite alte proiecte vânturate ani de zile prin fața timișorenilor, acum dl Dobra anunță solemn că șeful său de partid și de filială, dl Grindeanu, a deschis ,,cutia miracolelor” în relația cu Timișoara. Așa încât, nu peste multă vreme (negreșit că în mandatul de premier al lui Grindeanu) în capitala Banatului vor fi construite un stadion nou de 30 000 de locuri, o sală polivalentă de vreo 15 000 de locuri, o maternitate și lista marilor realizări urbane cu miros de ,,stânga” ramâne deschisă.
Într-un oraș de talia Timișoarei, care are un buget de peste 300 de milioane de euro anual, unde nu s-a construit nimic notabil vreme de trei decenii de libertate, să vii acum și să profețești ridicarea în câțiva ani a amintitelor proiecte edilitare, (e adevărat, cu bani de la județ și de la guvern!) înseamnă totuși, prea mult!
Până și pentru ultimii naivi, trăitori pe aceste meleaguri, astfel de promisiuni par desprinse din antologia basmelor și fabulelor de secol nouăsprezece. Probabil însă că, pentru onorabilii noștri lideri locali, zicala cu ,,a promite nu face gaură în cer” funcționează ca unsă și încă prinde la destui nătângi, seduși până la abrutizare de pomenile electorale în cascadă, lansate în ultima vreme de actualul guvern. În același oraș care nu e în stare (în realitate nu e lăsat de autoritățile centrale) să-și susțină din bani publici (câtă vreme oamenii cu stare locali nu au avut niciodată un interes în această privință) echipele de sport ce ar avea șanse să facă performanță, cum am putea înghiți pe nemestecate promisiunile dlui Dobra că vom avea în mandatul său o sală de sport și un stadion de talie internațională? Mai ales atunci când punem în balanță minciunile nerușinate ale tuturor miniștrilor sănătății, de pildă, din ultimul deceniu, care cu toții – pesediști, pediști, liberali, tehnocrați – au prorocit fără jenă că vor construi negreșit un spital regional la Timișoara. Promisiune de care, firește, s-a ales praful! Cum să-i mai credem pe acești oameni câtă vreme, tot astfel, politicieni locali, naționali, o întreagă ghiotură de mincinoși pictați din abundență cu nesimțirea aferentă, au ieșit public să ne anunțe că nefericitul spital municipal, proiectat și început prin 1993, va deveni, curând, un Institut Oncologic de ultimă generație! Doar că scheletul ,,municipalului” continuă să zacă bine-mersi acolo, pe Calea Torontalului, fără ca cineva, fie și vreun ochi de soldat fidel al partidului, să vadă că se lucrează, în vreun fel, la refacerea lui.
Așa că unica șansă ca vreun lider politic local să mai fie crezut, vreodată, atunci când promite ridicarea vreunui obiectiv edilitar de anvergură că îl va și duce la capăt, ar fi, eventual, să se zidească pe sine, precum Ana lui Manole, în zid! Doar atunci, pesemne, de frica morții subite, ar putea exista speranța că poveștile cu săli polivalente și stadioane, ori cu spitale noi, în Timișoara, vor deveni, Dă-i Doamne! adevăr săpat în piatra vremurilor!