Acum două zile un virtual călător ce ar fi coborât în gara de nord a descoperit cu nespusă uimire imobilul ce nu face deloc cinste orașului nostru la intersecția dintre bulevardul Republicii și strada Anton Seiler. Sigur că nu a putut trece nepăsător pe lângă mormanul de mizerie.
Acum, la fel de indignat, a descoperit aleea pavată cu gunoaie.
Față în față cu gara există de multă vreme un bloc de locuințe înalt cu zece etaje și multe scări. Adăpostește populația unei localități rurale medii. Din sutele de locatari se pare că nimeni nu este deranjat de o stare de fapt ce dăinuie de mult timp. O alee îngustă desparte blocul de o secție de poliție cât să treacă comod unul pe lângă altul cel puțin două persoane.
Ar putea trece dacă nu ar avea nas și simțul mirosului. Dar, orice om cu nas normal simte nevoia stringentă de a fugi cât mai departe. Mirosul degajat de mizeriile depuse în straturi este echivalent cu al unei arme chimice de distrugere în masă. Cei ce nesăbuiți ar încerca imposibilul, trebuie să aibe o mască de gaze și o voință de fier.
Aici sunt peturi de bere golite parțial și cu restul rânced în fermentație. Tot de la bere sunt și dozele de aluminiu aruncate vraiște. Resturi alimentare, șobolani morți stau alături de dejecții umane și animale. Semn că oricine își face nevoile aici mai ceva ca în pădure.
În spatele blocului se află clădirea unei gradinițe de copii: Cândva se numea „a cefereului”. Dacă mai are for superior tot căile ferate sau altă formă de organizare nu are importanță. Dar foarte important este că mulți părinți trec cu cei mici prin acest focar de imfecție în drum către clasele de copii preșcolari. Noroc că mai există și o altă cale de acces în afara aleii groazei.
La fel de mare mirare este că lucrătorii secției de poliție chiar nu simt nimic și tolerează ca, lângă gardul lor, să-și facă nevoile oricine în liniște. Geamurile sparte ale unor foste spații comerciale întregesc decorul de groază. În loc de civilizație aici este sfârșitul lumii.
Imaginile din acest loc ce ar trebui să fie un semn de bun venit în oraș se transformă în cele mai de nedorit fotografii ce și le-ar dori un edil în municipalitatea lui.
Cine poate urmări toate cadrele vizuale înseamnă că are stomacul tare.
