De azi scena artistică timișoreană este mult mai săracă. Un imens muzician, care și-a pus amprenta pe tot ce făcea a lăsat deoparte bețele. Lică Dolga „a bătut toba” în ultimele decenii cu egală dezinhibiție în piese de factură rock sau de jazz ori blues. Dar nu spunea nu, nici unei colaborări muzicale din multe alte variate domenii cum ar fi muzica de scenă unde a excelat atât ca interpret sau ca aranjor.
A scris și a interpretat muzica de teatru la Teatrul Național sau la cel de păpuși cu la fel de mare bucurie. Decenii la rând a fost văzut alături de Bega Blues Band și de Pro Musica. Dar nu au fost singurele trupe cu care a colaborat. Își oferea știința și arta oricui îi cerea un ajutor sau o părere. Nu se poate imagina locuitor al orașului ce să nu fi auzit piesa „Timișoara” devenit imn al celor ce au ieșit în stradă împotriva unui sistem. Dar puțini știu aportul lui Dolga la scrierea partiturii de percuție a piesei.
Lumina pe scenă cade pe oamenii din față. Sunt cunoscuți, sunt adulați. Bateristul trăiește intens dar în penumbra din spate. Este locul celor ce nu aleargă după notorietate și glorie ei doar vor să sune totul perfect chiar dacă nu sunt recunoscuți pe stradă.
Lică Dolga a plecat la fel de modest cum a fost în viața de dincolo de scenă. Zâmbea și schimba o vorbă bună cu oricine fără să se vadă suferințele ce-l măcinau. Artistul a murit în urma unui cancer la pancreas, la vârsta de 64 de ani.
RIP draga coleg de banca in scoala primara de pe Str Eneas. Si acu iti vad degetele batand ritmuri ametitoare in banca …si aveam doar 8/9 ani !!! Mare talent !!! 🙁