Desființarea inspectoratelor școlare pare o schimbare radical, însă fără bugetarea necesară va rămâne doar una de formă

Faptul că inspectoratele școlare vor fi desființate nu este o surpriză, măsura fiind anunțată încă din 2022 de ministrul educației de la acea vreme, Sorin Câmpeanu. Ultima veste legată de acestea, conform unei propuneri de Ordonanță de Urgență, prevedea că inspectoratele vor fi înlocuite de direcții județene, dar care vor trebui la rând lor să fie „regionalizate”. Măsura face parte dintr-un set mai mare de acțiuni de austeritate ale guvernului, prin care planifică să taie din cheltuieli, reducând numărul de angajați și să descentralizeze o parte din instituții.

„România indecisă”, chiar și la 7 ani de la începerea proiectului

În contextul dezbaterii asupra Legilor Educației, ministrul Sorin Câmpeanu anunța că inspectoratele școlare vor fi înlocuite de deconcentrate ale ministerului. Asta nu înseamnă că se ajunsese la un acord pentru forma finală a măsurii. Nici pe departe. Legile Educației au trecut până la adoptarea lor recentă printr-un proces de elaborare, consultare publică, dezbatere și readaptare lung de peste 1 an. În fapt, perioada e mult mai  lungă dacă luăm în considerare că aceste legi se consideră a fi rezultatul concret al proiectului România Educată, început încă din 2016. Astfel, în forma publicată a Legii Învățământului Preuniversitar din iulie 2023, în locul inspectoratelor vom avea direcțiile județene de învățământ preuniversitar, ca deconcentrate ale ministerului.

Nici nu a apucat să intre în vigoare legea, că au și început modificările și răs-modificările din partea guvernului. Pe 10 august, un draft de OUG publicat în presă arată că urmează ca respectivele direcții să fie, de fapt, subordonate autorităților publice județene, dar, în același timp, sub dubla coordonare a ministerului și autorităților județene. Conform propunerii, aceasta ar urma să se întâmple de la 1 ianuarie 2025. Pe 18 august, avem parte de încă un draft de OUG, care spune că toate aceste direcții județene vor trebui să fie „regionalizate” începând cu 1 ianuarie 2024. Măsura ar face parte dintr-un plan mai larg de reformă administrativă pentru creșterea eficienței și reducerea cheltuielilor. Totuși, aceste măsuri nu doar că apar sub formă de OUG, fără a fi rezultatul unei consultări mai largi și transparente, dar nici măcar nu știm ce va însemna respectiva „regionalizare”. Nu e clar după ce criterii se va face, dacă va respecta regiunile de dezvoltare deja existente care grupează geografic județele – cunoscute și ca NUTS-2 – sau vor fi alese alte criterii. Totodată, conform aceluiași document, până la 1 iulie 2024, va trebui ca regionalizarea să ducă la reducerea cu 15% a cheltuielilor și cu 15% a personalului de conducere, respectiv a celui de execuție, conform art. XXIII al ordonanței.

Schimbări de formă avem. Lipsesc cele de fond

Pentru a înțelege mai bine care vor fi efectele acestor schimbări, am cerut opinia lui Sebastian Țoc, asistent universitar la SNSPA și cercetător în cadrul Academiei Române pe teme ca egalitatea de oportunități, excluziune socială sau inegalități sociale. Nu este încă clar dacă măsura descentralizării va ajuta în vreun mod la „politizarea” și mai mare a educației prin creșterea influenței politicienilor locali sau dimpotrivă. Cert este că în prezent Ministerul Educației refuză din 2020 să organizeze concursuri. Cât privește viitoare direcții județene, directorii acestora vor ocupa posturile tot prin concursuri care vor presupune și un interviu.

„Nu mi-e clar care e miza acestei măsuri pentru că o mare parte din transformări sunt pur formale, de organigrame. Nu par să fie diferențe majore în modul de selecție și funcționare ale direcțiilor județene, așa că nu știu cât putem vorbi de o mai mare politizare decât avem deja în prezent. Politicul va avea probabil o influență la fel de mare ca și până acum în unele numiri. Atribuțiile sunt în cea mai mare parte preluate de direcții și rămân aceleași pe fond. Totuși, există și o parte bună prin faptul că s-au adăugat niște atribuții în plus direcțiilor, precum colectarea datelor despre problemele cu care se confruntă școlile, ca abandonul școlar sau segregarea. De asemenea, să sprijine școlile să atragă fonduri acolo unde este posibil”, a declarat Sebastian Țoc pentru FANATIK.

Conform acestuia, teoretic și înainte inspectoratele trebuia să facă acest lucru prin rapoartele pe care le realizau, însă nu erau specificate expres. Acum, pe lângă faptul că aceste atribuții sunt prevăzute direct, nu doar că vor fi date mai bune pentru monitorizarea situației și elaborarea politicilor, dar vor trebui să vină și cu un plan de măsuri suplimentare. „Legea de pe hârtie sună foarte bine, rămâne însă să vedem cum vor arăta normele de aplicare, pentru că de ele va depinde ce se întâmplă concret”, mai spune acesta.

Învățământul de calitate nu se face cu austeritate

Premierul Marcel Ciolacu dădea asigurări că nu poate fi vorba de austeritate în România. Cu toate acestea, proiectul ordonanței de urgență prevede ca regionalizarea fostelor inspectorate să ducă la reducerea cu 15% a bugetelor și posturilor. Cât despre mărirea salariilor profesorilor, guvernul a reluat discuțiile cu sindicatele, însă nu e clar dacă cele din urmă vor reîncepe sau nu greva suspendată acum câteva luni. Pe de altă parte, când vine vorba de reduceri bugetare, educația nu e chiar definiția domeniului „îmbuibat” de bani la care s-ar gândi românul de rând. Cu atât mai mult când vedem cum 2022 a fost anul cu cel mai mic buget exprimat ca procent din PIB (2,2%) din ultimul deceniu. Mai putem avea o „Românie Educată” dacă avem unul din cele mai slab finanțate sisteme de învățământ din Uniunea Europeană?

„Oricât de bine am face noi legea, aceasta nu va însemna nimic fără banii necesari, fără posturile de care e nevoie. Fără alocări bugetare serioase rămânem cu organigrame doar de formă. Ideea de a avea niște structuri la nivel județean, fie ele inspectorate sau deconcentrate, nu este una rea. Ele ar putea fi instituții cu rol de sprijinire a unităților educaționale și să asigure necesarul de specialiști educaționali. E clar că e o lipsă foarte mare de oameni, iar cele mai multe școli nu-și permit să-i angajeze singure. Cu un consilier școlar la 1000 de elevi e clar că nu-și poate face munca așa cum trebuie și o să se concentreze probabil doar pe câteva cazuri foarte grave”, mai spune cercetătorul.  Mai mult decât atât, tendința pare să fie în direcția opusă, spre austeritate și chiar spre privatizarea învățământului.

În această privință, spune că odată cu relaxarea regulilor de autorizare a școlilor particulare, cu atât vor apărea mai multe. Finanțarea per elev ar fi aplicată și acestora precum în sistemul public, dar vor beneficia și de cofinanțare din partea părinților. Această privatizare treptată a învățământului ar însemna de fapt o segregare și mai mare pe bază de venituri decât cea existentă.

„Să ‘sprijine’ înseamnă ca direcțiile să lucreze îndeaproape cu școlile și să aibă niște atribuții clar definite. Ca instituție trebuie să știu la ce mă uit când evaluez problemele unor școli. Și, înainte de toate, trebuie să trasăm clar obiectivele, pentru că mulți profesori, funcționari, inspectori înțeleg câte ceva diferit despre ce înseamnă un sistem de învățământ de calitate. Într-un fel privește un profesor de la un liceu de elită din București și în alt fel un profesor dintr-un mediu defavorizat. Dacă statul și-ar asuma clar că obiectivul învățământului e să creeze cetățeni independenți, cu gândire critică și un anumit nivel de competențe, în loc de un 1% elevi super performanți, atunci poate ne-am schimba metodele și acțiunile”, completează Sebastian Țoc.

Ce va însemna descentralizarea asupra fostelor inspectorate? Cum le va afecta regionalizarea? Nu avem pentru moment răspuns, cu atât mai mult cu cât, în ritmul de până acum, am putea vedea alte ordonanțe de urgență care să schimbe formele actuale. Mai important decât atât, rămâne de văzut ce se va întâmpla cu finanțarea educației în contextul noilor măsuri de austeritate care se văd la orizont.

Sursa: https://www.fanatik.ro/