De când există justiția în România, în forma ei modernă acceptată azi veșnic, s-a pus problema independenței ei. Aceasta a fost, de la o epocă la alta, mai relaxată sau mai strictă. Aservirea față de factorul politic a fost veșnică. Temenelele au fost totale în perioadele totalitare sau mult mai relative în timpurile cu sistem pluripartid mai serios conturat.
Deziderat de dorit, dar este greu de închipuit și aplicat la noi în aceste momente, independența justiției preocupă multă lume din toate straturile societății civile.
Tocmai pentru a mai clarifica lucrurile, Asociația pentru Comunicare Vizuală VIDEOVEST a organizat luni, 3 decembrie, la Biblioteca Central-Universitară „Eugen Todoran” o extrem de bine venită dezbaterea cu tema ardentă „Justiția sub asediu politic. Cum o apărăm?”
Subiectul este de o sensibilă actualitate, azi, în societatea românească și a fost gândit și susținut de de „Inițiativa Timișoara”.
Pentru a da nivelul academic necesar, universitarul și publicistul, Brândușa Armanca și-a asumat moderarea discuțiilor. Publicul generos a fost format din studenți, membri ai societății îndeobște cunoscută ca fiind componenta civilă și neimplicată, dar și mulți protestatari de ocazie ce au umplut piețele în timpul manifestelor de aproape un an.
Au fost prezenți să conferențieze publicului, dar să și răspundă multelor nelămuriri, invitați de seamă implicați în actul de justiție de la noi. Au deschis dezbaterile Cristian Diaconescu, fost ministru al Justiției în guvernarea din anul 2004 și judecătorul Cristi Danileț, fost membru al CSM-ului în perioada 2011-2017.
În deschidere, Brândușa Armanca a făcut o scurtă introducere în temă prin prezentare fenomenului protestatar din ultimii doi ani. A fost scos în evidență caracterul de masă al celor ce au ieșit nu să ceară măriri de salarii sau un trai mai îndestulat, ci pentru a cere eliberarea justiției de ingerințe externe. Au fost mult gustate pancartele ce au stârnit râsul prin hilarul lor (voit). De la mesh-uri la marionete cu figurile contestate, toate au fost arătate ca fiind arme politice. Principalii vinovați sunt considerați politicienii corupți. De cele ce nu merg bine în țară sunt considerați vinovați cei plătiți din afară ori copiii, câinii sau cei plătiți de celebrul Soros. Mesajele au ajuns să fie cunoscute și în afara țării prin agențiile de știri, dar și prin adaptarea mesajelor în limbi străine.
Cristian Diaconescu a început prin a pune situația noastră în contextual României ce urma să adere cu un deceniu în urmă la structurile europene. Una din condițiile acelei aderări a fost și o armonizare a justiției la ce se întâmplă în restul Europei. Fostul ministru a explicat că de fapt tema ar fi trebuit să se numească „ce vor cetățenii și ce primesc cetățenii”.
În definiția lui Diaconescu România este o țară cu corupție endemică.
Din păcate, bunele intenții ale dezbaterii au fost cam torpilate de poziția destul de ciudată a judecătorului Danileț, cel atât de controversat în societatea românească. Acesta a început speach-ul său destul de nervos și pe un ton ridicat de parcă avea ceva de împărțit cu cei din sală. Toate argumentele sale pentru o societate normală au fost puse oarecum în umbră de discursul didacticist și vehemența nefirească unui judecător.
Totul ar fi fost potrivit pentru un avocat începător ce ar vrea să se impună prin vehemența tonului atunci când argumentele sunt subțiri. Dar la un judecător fost membru CSM nu prea a fost potrivit discursul pe ton ridicat. În viziunea judecătorului, toate categoriile sociale, dar mai cu seamă politicienii și administrația este coruptă (aproape fără excepție). Singurii curați ca lacrima sunt doar judecătorii. Între aceștia nu există nimeni corupt. Dar nici măcar unul așa de arătat ca exemplu negativ!
În partea a doua, sala a intrat în joc, a pus întrebări și a așteptat răspunsuri. Cele mai multe au fost în consonanță cu tema. Sigur că, și aici, Cristi Vasilică Danileț a monopolizat timpul în defavoarea ministrului Diaconescu ce cu greu apuca să explice câte ceva.
Concluzia evidentă a fost accentuată de toți cei ce au luat cuvântul. Între politic și justiție trebuie trasă o barieră de demarcație solidă ce nu este doar simbolică, ci ar avea nevoie de o consistență reală. Iar societatea celor neimplicați va avea un cuvânt tot mai greu în perioada următoare.
