La Consiliul Judeţean Timiş, aşa cum ne aşteptam, proiectul de buget a fost publicat în surdină, în 6 martie, pe site-ul instituţiei, fără multe eforturi de promovare şi dezbatere, cu o ţintă de adoptare în viitorul plen din 20 martie.
Presa a reacţionat sporadic. Deşi, e adevărat, nici executivul din CJT nu a susţinut public modul în care a proiectat acest buget, cu argumente şi cu mai multe materiale de prezentare. Simplul argument al evoluţiei sumelor alocate în comparaţie cu execuţia de anul trecut nu este nicidecum o justificare suficientă pentru opţiunile prevăzute în proiect. Plus că, deocamdată, nu s-a anunţat nicio dezbatere publică pe acest subiect.
Din nou, proiectul prevede bani foarte puţini pentru finanţarea proiectelor culturale (din totalul de aproape 105 de milioane de euro al bugetului 2017), dar foarte mulţi pentru cheltuieli de personal, culte, transporturi. Cheltuielile pentru domeniul sănătăţii cresc vertiginos, faţă de anul trecut, dar merg mai ales către Spitalul Judeţean (fieful CJT). O întrebare simplă cu privire la bugetul pentru sănătate: cum se face că CJ Timiş nu sprijină în niciun fel investiţia de la Noul Spital de Copii? Nu a trecut prea multă vreme de când a fost începută investiţia de acolo, fără să avem un orizont de timp pentru finalizare? Sau nu e prioritar pentru cei care conduc CJT să implice bugetul în investiţia de la Spitalul Louis Turcanu.
Când citeşti că pentru transporturi se alocă în Timiş 81 de milioane lei, bani publici, iar pentru cultură doar 5,8 milioane lei, realizezi motivul pentru care cultura este mai mult o opţiune individuală aici. Am uitat, brusc, de faptul că Timişoara a câştigat nominalizarea la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021? Exista o aşteptare legitimă pentru ca proiectul de finanţare publică a iniţiativelor culturale să crească de zece ori, începând cu acest an. Comparaţi doar aceste sume, judecaţi: cheltuieli de personal de 169 milioane lei, iar pentru cultură doar 5,8 milioane.
La Primăria Timişoara se lucrează intens pentru proiectul de buget. Însă fără niciun draft de propunere, în care comunitatea să-şi regăsească interesele. O să vină explicaţii despre faptul că nu se poate propune un proiect de buget public pentru Timişoara înainte ca să fie aprobat bugetul CJ Timiş. Explicaţii pe care nu le mai ia nimeni în serios. Când toată lumea vorbeşte de nevoia de implicare a comunităţii pentru configurarea celor mai bune opţiuni strategice ale viitorului oraşului, mai ales pentru 2021, executivul Primăriei ocoleşte cea mai simplă cale de a ţine interesul treaz, aceea de a organiza dezbateri publice, de a chema societatea civilă şi mediile profesionale la audieri şi iniţiative. Pur şi simplu nu-i pasă nimănui de faptul că subiectul alocării banilor publici oferă cel mai bun prilej pentru a obţine mobilizarea.
Nu doar la Primăria Timişoara lipseşte cu desăvârşire o minimă planificare şi organizare strategică pentru consultarea comunităţii în privinţa priorităţilor în cheltuirea şi investirea banilor publici ai oraşului. Este uzual ca în plenul CL Timişoara să se voteaze, lună de lună, alocări de cote de combustibil pentru diverse maşini ale direcţiilor din Primărie, sau că se aprobă indicatori tehnici urbanistici de detaliu, impuşi de lege. Dar aceste măsuri atrag un interes public aproape de zero. În schimb, despre alocarea bugetului Timişoarei, unul dintre cele mai mari din ţară (aproape 280 de milioane de euro), ni se vor servi vechile explicaţii despre criza de timp ce împiedică planificarea unei perioade de consultări rezonabile. Comunitatea nu este chemată la Primăria Timişoara pentru dezbateri aplicate pe bugetul oraşului. Cel mult de formă, se va organiza un simulacru de dezbatere, unde o să fie câţiva reprezentanţi de instituţii interesate în finanţările publice asigurate prin bugetul oraşului, o pseudo-dezbatere, ca în fiecare an. Sloganul sub care Primăria Timişoara îşi adoptă bugetul an de an este dintre cele mai binecunoscute: Merge şi aşa!
Subiectul dezbaterilor publice aplicate asupra bugetelor locale ale comunităţilor mai mici din judeţ, de la Lugoj şi până la Beba Veche, aproape că nu există pe agenda publică. Aleşii locali nu au obişnuinţa de a face un efort, la început de an, să grupeze opţiunile cetăţenilor pentru proiectele ce ar trebui susţinute cu banii comunităţii, în anul care începe. E uimitoare confuzia generalizată ce se face între propunerea electorală a unui candidat de primar ce câştigă alegerile locale şi proiectul de buget anual al localităţii, cu tot cu listă de investiţii. Mai ales primarii se (pre)fac că uită despre dezbaterile publice de dinaintea adoptării bugetului anual al localităţii, lăsând de înţeles că promisiunile lor din campania electorală ţin loc de priorităţi de investiţii. Ei bine, nu-i aproape deloc aşa, legea spune că dezbaterea publică a bugetului local este obligatorie, iar spiritul legii indică imperativul de a considera în construcţia proiectului de buget şi solicitările exprimate în mediul public, nu doar rapoartele tehnice ale aparatului primarului.