Fosta redacţie a primului ziar liber, “Timişoara”, apărut în ianuarie 1990 şi ieşit pe piaţă în 50 000 exemplare, acum apărând ca săptămânal, a avut o bună perioadă de timp sediul în apropierea Colegiului Henri Coandă, pe strada Coriolan Brediceanu, un loc acum părăsit, pustiit şi părăginit. Cuib pentru boschetari în sezonul rece şi focar de infecţie în plin centrul Timişoarei şi la doar 200 m de Piaţa Agroalimentară „Timişoara 700”.
Cândva arăta aidoma unei clădiri, iar acum arată ca o ruină. Zilnic pe lângă ea trec sute de persoane, trec maşini, tramvaie, dar nu sinchiseşte pe nimeni.
Este pur şi simplu o groapă de gunoi, gard în gard cu un colegiu unde învaţă sute de copii. Primăria nu se sinchiseşte în nici un fel, Sanepidul nici atât, poliţie??? Oare de ce spun acest cuvânt magic, fiindcă de 5 ani n-am văzut astfel de indivizi prin zonă. Auzisem odată că pe Circumvalaţiunii ar fi şi un sediu de poliţie, dar sărmanii, sunt incolori şi inodori. Noroc că au culoare şi miros dejecţiile care se află la câteva zeci de metri de aceşti indivizi pe care îi plătim, NOI timişorenii.
ALO Primăria? ALO Poliţia Locală? ALO Sanepidul? Aude cineva? Dacă nu aveţi dreptul la a vedea ce se întâmplă în oraşul acesta, care se vrea a fi Capitală Europeană a Culturii, măcar aveţi un drept la replică. Ziarul Timişoara s-a mutat cam de multişor într-un subsol de bloc, şi de atunci era timp suficient de a se face deratizarea locului.
Priviţi imaginile şi vă convingeţi singuri, dragi timişoreni, unde a ajuns un „oraş al florilor”. Imaginile vorbesc de la sine şi nu mai e loc de comentarii.
