Ne plac sărbătorile, trebuie să recunoaştem asta. Nouă românilor în mod deosebit. Abia aşteptăm să vină câte o sărbătoare, să mai prindem şi noi nişte zile libere, ne înghesuim la pupat moaşte, ne îmbrâncim la luat agheazmă. Iar dacă nu avem destule sărbători religioase, găsim şi alte metode de a sărbători ceva… sau pe cineva. Sărbătorim munca la 1 mai, sărbătorim femeia la 8 martie, primăvara la 1 martie, copiii la 1 iunie. Mai nou am importat şi Valentine’s Day sau Halloween. Iar dacă nici astea nu ajung, avem şi sărbători internaţionale care mai de care mai ciudate: ziua limbii materne, ziua pacificatorilor ONU, ziua industrializării Africii, ziua internaţională a munţilor, ziua europeana a numărului 112, ziua internaţională a urticariei… Şi haideţi să ne oprim aici cu înşiruirea care poate continua încă mult şi bine. Practic, pentru fiecare zi din an găsim câte o sărbătoare, sau chiar mai multe.
Zilele acestea citeam însă despre Ziua Mondială de Combatere a Leprei. Aceasta se sărbătoreşte în fiecare an, din 1954, în ultima duminică din luna ianuarie. În 2016, chiar Papa Francisc a sărbătorit această zi, la Vatican, unde s-au adunat peste 3.000. de persoane. Foarte lăudabilă, de altfel, iniţiativa. Ca de altfel şi implicarea Papei în astfel de probleme. Şi am ajuns la cuvântul magic: implicare. Fiindcă asta e una dintre marile probleme ale zilei de azi. Ne place să sărbătorim, dar nu ne place să ne implicăm. Şi pentru că tot vorbeam de Ziua Mondiala de Combatere a Leprei, care cu siguranţă îi lasă pasivi pe majoritatea românilor, poate ar trebui să ne implicăm şi să propunem o Zi Mondială de Combatere a Leprelor. Că, slavă domnului, avem destule. Lepra a fost eradicată, leprele, din păcate, au proliferat. Poate nici nu ar fi nevoie de o zi mondială, ar fi suficientă o zi naţională de luptă împotriva leprelor din toate domeniile. Dar când să fie stabilită acea zi? De ziua naţională? Nu se poate! Ca atunci luptam împotriva HIV-SIDA! Poate în ziua alegerilor… ?
Excelent finalul de articol!