Bătaia e „ruptă din Rai” sau este o experiență traumatizantă ce are impact în comportamentul adultului tânăr?
Dezvoltarea sănătoasă a copilului este strâns legată de relația sa cu părinții. Evenimentele pe care o persoană le trăiește în toată perioada copilăriei, până la vârsta de 18 ani, își pun amprenta asupra modului în care aceasta va învăța și va reuși să facă față situațiilor stresante de viață. Cercetătorii au ajuns la concluzia că evenimentele negative experimentate în copilărie (abuzul fizic, emoțional, sexual, neglijarea fizică și emoțională sau violența domestică) sunt factori ce pot explica implicarea ulterioară a persoanei în comportamente de risc, cum ar fi: consumul de alcool, droguri sau tutun. Astfel, neglijarea și maltratarea (fizică și sexuală) experimentate de copii pot conduce la probleme comportamentale ale acestora la vârsta adultă. Neglijarea apare din cauza eșecului părinților de a satisface nevoile de bază ale copiilor și nivelul adecvat de îngrijire, chiar dacă situația materială le permite. Maltratarea fizică se referă la vătămarea corporală intenționată aplicată copiilor de către părinți sau alți îngrijitori, iar maltratarea sexuală presupune utilizarea unui copil de către adulți pentru stimularea sexuală. Din păcate, în România, abuzul fizic și neglijarea emoțională sunt printre cele mai răspândite forme de traume din copilărie, în procentaj de 26,9%, respectiv 26,3%. În ceea ce privește consumul de substanțe, statisticile arată că aproape 4% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 34 de ani au consumat droguri cel puțin o dată. Mai mult, dintre cele peste 2.000 de persoane care au cerut ajutorul specializat pentru tratarea dependenței, peste 1.000 erau consumatori de canabis și peste 900, consumatori de heroină.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că mai mult de jumătate dintre cei care își administrează droguri prin injectare au fost expuși unor evenimente traumatice în copilărie. De asemenea, au observat că acei copii care sunt expuși abuzului fizic, sexual sau neglijării riscă să înceapă de timpuriu să consume alcool, sunt predispuși spre utilizarea abuzivă de opioide (ilicite și opioide pe bază de prescripție medicală) și pot dezvolta dependențe de substanțe sau comportament dependent mai târziu în viața adultă. Mai mult, acei adolescenți care percep relațiile intra-familiale ca fiind disfuncționale și sunt nemulțumiți de relațiile cu părinții pot fi în pericol să dezvolte dependență de tehnologie.
Fie că este vorba despre substanțe sau despre un comportament dependent, această tulburare se caracterizează prin continuarea comportamentului de consum în ciuda consecințelor negative pe care acest lucru îl are în viața persoanei. Pentru a înțelege dependența, specialiștii sugerează că, înainte de a căuta ce e rău în dependență, ar fi util să observăm ce pare că aduce ea bun în viața celui dependent… Pe termen scurt, persoana pare că obține o stare de calm și liniște, însă pe termen lung consecințele sunt devastatoare! Acești oameni își pierd familia, sănătatea, se pierd pe ei înșiși. Atunci când vorbește despre dependență, psihiatrul canadian Gabor Mate nu se întreabă care este cauza dependenței, ci mai degrabă ce cauzează durerea sufletească pe care toți dependenții o trăiesc. De fiecare dată răspunsul pare să fie același: abuz, neglijare, abandon, evenimente traumatice la care au fost expuși repetat încă din perioada copilăriei și care dezvoltă un sentiment de gol sufletesc. Astfel, pentru a umple acel gol, neavând resurse interioare, acești oameni vor căuta resurse în exterior, alegându-le pe acelea care par să le ofere satisfacție imediată.
Dependența lasă urme adânci în viața celor dependenți, dar și în societate, astfel că este importantă cunoașterea și înțelegerea implicațiilor pe care experiențele traumatice din copilărie le pot avea asupra dezvoltării copiilor pe termen lung, în viața adultă.
Otilia Tudorel
Departamentul de Psihologie,
Facultatea de Sociologie și Psihologie,
Universitatea de Vest din Timișoara