Două firi radical opuse, două personalități apaținătoare a lumi contrastuale sunt aduse împreună într-o călătorie cu finalitate prescrisă. Pe de-o parte reușind a se detașa de clișeele dramelor romantice, cu finalitate îmbibată în sirop, cu o escapadă eroică în stil Bond, pe de altă parte nefiind îngrădită de normele religioase reprezentate, genialul actor și regizor Tim Robbins redă povești de viață extreme, dar comune în al său Dead Man Walking.
Filmul cu premiera în anul 1995, care i-a adus ineditei Susan Sarandon premiul Academiei are la bază memoriile maicii Helen Plejean din Louisiana și pune sub semnul întrebării pedeapsa capitală. Fiind chemată printr-o scrisoare, Helen este adusă în incinta ostilă și periculoasă a închisorii, cu scopul de a intra în contact cu condamnatul la moarte Matthew Poncelet (un răzvrătit Sean Penn). Pe când prizionerul este ironic și punctează diferențele enorme dintre cei doi, gentilețea și sensibilitatea femeii părând a semnala o ființa slabă de înger, Helen îi demonstrează tărie de caracter, ei având în comun mediul sărac în care trăiesc, ea din proprie alegere. Predând în ghetourile din oraș, Helen dispune de răbdare și de deschidere, situația nouă în care este pusă fiind totuși o provocare enormă, protagonista încercând a-l aduce pe Matthew în a își admite greșeala și a aboli ura, dorința de răzbunare.
Criminalitatea prizonierului nu este în niciun punct contestată iar fapta sa nu poate avea 
scuză. Matthew ezită a intra în contact cu adevărul, nu se consideră însă o victimă inocentă. Realția platonică care se dezvoltă între cele două personaje este superioară unei de prietenie, ori de amor, fiind înconjurată de o aură spirtituală, de dependență reciprocă, de iubire divină. Încercările de a apela la vulagaritate, la ironii la adresa religiei, ori la menționări rasiste sunt deconstruite de Helen, fără a fi respinse, ci stârnind semne de întrebare complexe care îl fac pe criminal să își revizuie credința și să își combată tendința de acuzație.
Când durerea și ura părinților care și-au pierdut copiii în fața a doi narcomani nemiloși este pusă în conflict cu dreptul la viață a unui condamnat vinovat, care are proprie familie, proprie mamă suferindă, dreptatea și moralitatea devin concepte efemere, fluide. Dorind a accentua moartea ca o soluție nepotrivită, prin crearea unei protagoniste credincioase, dar nu ca simplu aderent, ci ca ființă rațională, care se bazează în principal pe propria intuiție și nu ia totul ca atare Dead Man Walking nu oferă doar lecții de viață nemuritoare, ci și produce o atmosferă serenă prin splendoare cinematografică, indiferent de înclinație religioasă. Totodată, regizorul îngăduie libertatea alegerii, fără a se lua partea cuiva, vinovăția și actul crunt al condamnatului fiind redat în oglindă cu lipsa, pe de-o parte justificată de milă a părinților, care speră la o alinare în răzbunare, aceasta fiind însă doar o iluzie, golul rămânând etern interminabil. Epopeea de viață, parcurgerea drumului final și efectul contradictoriu pe care acesta îl poate produce asupra martorului ocular poate fi trăit prin Dead Man Walking, accesibil la ora actuală pe platforma HBO GO.