Cuvintele din titlul pot părea ciudățenii pentru cei din tânăra generație, chiar și din cei ce stăpânesc cunoștiinte de informatică. Dar sunt puncte nodale în știința de la noi din țară sau din lume. Este istoria informaticii românești.
În urmă cu 50 de ani, un nucleu de ingineri, specializați și pasionați de calculatoare, care au pus bazele și ulterior au lucrat cu MECIPT (Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timișoara), primul calculator din mediul universitar din România, a înființat filiala timișoreană a Institutului pentru Tehnică de Calcul, pe scurt ITC. În 12 octombrie 2018, aceștia, dintre care îi amintim pe Vasile Baltac, Dan Bedros sau Horia Gligor, s-au reîntors la Politehnică, în Auditorium-ul Centrului de Conferințe al UPT, pentru a sărbători semicentenarul filialei timișorene a ITC.
În cadrul întâlnirii, care a debutat cu un moment de reculegere în memoria celor care nu mai sunt în viață, s-a vorbit despre primul calculator conceput în întregime la noi în țară.
– Maşina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic din Timişoara (MECIPT) – între 1959 şi 1961, despre ”nașterea” filialei timișorene a ITC, dar mai ales despre importanţa fiecărui om implicat în aceste proiecte realizate de la zero, în anii 1960, într-o perioadă în care războiul rece făcea imposibilă orice comunicare cu vestul capitalist pentru ţările din est, aflate sub influenţa Rusiei comuniste. Iată şi motivul pentru care au trebuit dezvoltate de la zero tehnologii proprii, prin cercetare aprofundată. Numai în jur de 30 de ţări din întreaga lume făceau cercetare în IT, iar dintre ţările comuniste şase. România este una dintre cele cu rezultate pozitive. În 1989 ITC Timişoara avea un colectiv de 800 de angajaţi, dintre care 500 lucrau la fabrica de memorii şi 300 creau soft.
Întreg domeniul ITC de la noi este influenţat, în prezent, de foşti angajaţi ai ITC Timişoara, aceştia fiind acum la conducerea unora dintre cele mai importante companii ITC, atât cu capital românesc (unii au propriile firme), cât şi cu capital străin.
Tot în cadrul aniversării a fost lansată și cartea „Un institut pentru istorie. Semicentenarului Institutului pentru Tehnică de Calcul”, realizată de un colectiv de autori, coordonat de profesorul Vasile Baltac, primul director al ITC.
Înființarea cu 50 de ani în urmă a Institutului pentru Tehnică de Calcul a avut fără îndoială un profund impact asupra domeniului calculatoarelor electronice și societății în ansamblul ei. Revoluția informatică devenită recent cea de a patra revoluție industrială ar fi cuprins România mult mai încet și cu dificultăți fără aportul puternicului for de cercetare care a fost ITC.
România a avut tradiții în cercetarea și realizarea de calculatoare electronice din prima și a două generație. Primul calculator CIFA-1 a fost realizat la IFA în 1957 de Victor Toma. Era la numai 11 ani după ENIAC în SUA și 5 ani după BESM-1 din URSS.
Au urmat MECIPT-1 la Institutul Politehnic Timișoara în 1961. Lumea a evoluat repede și producerea de calculatoare a trecut la faza industrială cu firme puternice producând în serii mari calculatoare pentru calcule științifice, gestiune, automatizări.
Și România a realizat repede că este nevoie de calculatoare în economie și la inițiativa unor profesori avându-l în frunte pe Mihai Drăgănescu s-a adoptat de către Guvern în 1967 un ”Program de dotare a economiei naționale cu echipamente moderne de calcul și de automatizare a prelucrării datelor”. Programul prevedea crearea unui institut de specialitate, a unor fabrici de profil, a unei întreprinderi de service, a unui institut care să se ocupe de informatizare, cunoscut apoi ca ICI, a unei rețele de centre teritoriale de calcul, a unor centre departamentale etc. Decretul de înființare a fost emis în 1967, dar institutul a fost creat efectiv în urmă cu 50 de ani, în anul 1968.
Încă din 1970 se decide crearea unei familii de calculatoare FELIX cu modele mai mici și mai mari decât C-256 (C-32 și C-512/1024), un exemplu pentru multe alte institute care se rezumau la prelucrarea licențelor. La propunerea ITC se creează o secție de microproductie de memorii cu ferite care produce modulul de memorie FELIX. Modulul și tehnologia de fabricație au fost concepute prin cercetare proprie la filiala Timișoara.
După câțiva ani, secția a fost transformată în Fabrica de memorii electronice FMECTC, după 1990 devenind prin privatizare ALCATEL România. Laboratoarele institutului au elaborat sisteme de introducere și validare a datelor, mașini de facturat și contabilizat și alte echipamente solicitate de numărul crescând de beneficiari. Încă din 1972 a fost realizat un sistem de teleprelucrare cu terminale ASR33 conectate prin linii telefonice, sistem demonstrat la TIB în premieră națională.