Gata, rotația s-a făcut: Pleacă dl Ciucă și vine dl Ciolacu! Laptele, mierea, ba chiar și ambra vor curge pe toate cătunele și ulițele României. Între timp, și greva profesorilor s-a încheiat, astfel că tihna dlui Ciolacu este asigurată. Poate guverna atent fiind la veniturile românilor, la calitatea serviciilor publice cu care aceștia sunt răsfățați și la viitorul luminos, ticsit de oportunități, pe care tinerii ce ies de pe băncile universităților noastre nu trebuie decât să întindă mâna pentru a le culege. Și asta fără să facă un efort prea mare. O atmosferă de basm se va așterne pe întreg spațiul carpato-danubiano-pontic, acum, că un guvern PNL-PSD-UDMR va fi înlocuit de un cabinet PSD-PNL-UDMR. Am glumit destul. Vă propun să vă treziți la realitate.

Ceea ce ar trebui să înțeleagă actuala formulă guvernamentală este în primul rând faptul că cei care am terminat liceul știm ce înțeles are „comutativitatea”. Propoziția matematică „A+B+C” dă exact același rezultat ca propoziția „B+A+C”. Prin urmare, faptul că un premier liberal este înlocuit de unul social-democrat nu poate conduce la un „salt calitativ” în privința calității guvernământului, atâta timp cât Executivul este susținut de aceeași majoritate parlamentară și în condițiile în care Cabinetul „nou” constituit va continua să implementeze același program de guvernare de care s-a ținut și precedentul guvern. Pe scurt, dacă partitura și orchestra nu se schimbă, un nou dirijor nu poate pretinde că va pune la dispoziția spectatorilor săi o nouă simfonie. Până la urmă, că e condus de dl Ciucă sau de dl Ciolacu, Guvernul României va continua să se confrunte cu aceleași probleme: a) dezastrul din sistemul național de învățământ, determinat ori chiar potențat de rateul proiectului prezidențial „România educată”; b) devalorizarea monedei naționale, în contextul unei inflații greu de domolit; c) războiul ruso-ucrainean, care pare să fi devenit unul purtat între Federația Rusă și Alianța Nord-Atlantică și care generează angoase colective la nivelul societății românești; d) nivelurile foarte reduse de atragere de către România a fondurilor europene; e) falimentarea în masă a agricultorilor români, consecință a intrării în țară a unor importante cantități de cereale venite din Ucraina vecină; f) pensionarea unui mare număr de magistrați, speriați de perspectiva de a-și pierde pensiile de serviciu, ceea ce a generat aproape un blocaj în funcționarea instanțelor judecătorești; g) o administrație publică nereformată, care, la aproape 34 de ani de la schimbările politice din decembrie 1989, funcționează în circumstanțe din ce în ce mai puțin transparente și în condiții de necorelare a competențelor descentralizate cu resursele financiare și de personal absolut necesare; h) un sistem de sănătate publică organizat după principii medievale, suzerano-vasalice, în care unul și același profesor ocupă, conduce sau tutelează cumulat câte un spital de stat, o secție medicală, o catedră și una sau mai multe clinici private; i) o armată înzestrată second-hand, care se confruntă, la un nivel critic, cu lipsa cadrelor calificate și a efectivelor instruite, fără de care, mai ales în contextul internațional actual, România nu este altceva decât un stat vulnerabil; j) o comunitate de informații, respectiv un sistem instituțional al serviciilor secrete, a cărui onorabilitate este discutabilă (ca să nu spun compromisă) și care funcționează în baza unei legislații învechite și, prin urmare, inadecvate. Iată zece probleme de care dl Ciucă — în noua sa calitate, de prim-ministru al Guvernului României — ar trebui să se ocupe cu maximă seriozitate.

Am văzut că obsesia dlui Ciucă este aceea de a identifica cei mai buni viitor miniștri (din PSD, din PNL sau din UDMR). Și am înțeles că un membru al viitorului Guvern ar putea fi și dna Raluca Turcan. M-a pufnit râsul. Înțeleg că politica este arta compromisului, dar nici chiar așa. Nu poți să te expui oprobiului public doar pentru că o doamnă cu probleme de memorie, de logică și de vocabular își dorește o funcție ministerială. Îi recomand cu căldură dlui Ciolacu să încerce să se concentreze nu atât la titularii viitoarelor portofolii guvernamentale, cât la identitatea viitorilor consilieri. Prin universitățile, prin institutele de cercetare și prin corporațiile de prin această țară se (mai) găsesc (și) oameni competenți, care ar putea să stea în spatele unui ministru și să-i „șoptească” ce să spună, ce să facă și ce să comunice, pentru a evita gesturile prostești, deciziile tâmpite, ridicolul unor situații și — pentru toate acestea — sudalmele poporului. În prezența unor consilieri de bună calitate, prestațiile Guvernului Ciolacu s-ar putea să ajute PSD-ul la viitoarele alegeri parlamentare, în așa fel încât acest partid să nu ajungă în sondaje la nivelul PNL-ului sau, mai rău, la cel al USR-ului. Sunt de acord că preluarea conducerii guvernului poate „conecta” partidul premierului la resurse publice, cu toate bucuriile pe care le aduce o astfel de poziție. Dar fericirile de moment se pot transforma într-o apăsătoare tristețe în doar câteva luni, răstimp în care românii cu așteptări de la această „rotație” (și nu „rotativă”, fie și numai pentru că guvernul nu-mi pare a fi un ventilator), s-ar putea să acumuleze numeroase frustrări și, ajunși în cabinele de vot, să dea de pământ cu Partidul Social-Democrat. Totul este în mâna dlui Ciolacu, care fie trece la treabă și face dovada că este capabil de reforme sistemice profunde, fie — la fel precum colegul său, dl Ciucă — se va eschiva și va încerca să-i poarte pe români de la Ana la Caiafa, în speranța că, după viitoarele alegeri parlamentare generale, va mai vedea el ori vom mai vedea noi ce și cum.