Fiindcă este un domeniu tot mai de rahat. Fiindcă politica nu mai este politică, ci locul blestemat în care ai de făcut doar următoarele chestii: să furi pentru partid, să te pui la adăpost de justiție, să îți crești averea, să cauționezi o gașcă de (semi)penali, să îți înjuri cu flegme bogate adversarii cu care te vei alia exact când este nevoie.

Am descris exact fișa postului? Dacă da, vă invit să îmi dați măcar un singur exemplu de om de valoare, normal la cap, care, de mâine, e gata să accepte o candidatură pe listele unui partid. Oricare!

Și, ca să fiu mai clar, mă refer nu la cei care fac deja politică și știu care sunt regulile. Nu! Mă refer la nou-veniții cărora li se promite marea și sarea. Cei care au apărut peste noapte pe listele de partid. Oare ei sunt atât de naivi încât să creadă că mai există partide ce vor binele României? Eu nu cred că mai există așa ceva. Și spun asta nu fiindcă disprețuiesc întreaga clasă politică. Cunosc politicieni onești, de bună-credință și capabili în toate partidele importante. Numai că ei, din păcate, nu pot face aproape nimic. Din simplul motiv că viața politică românească a devenit, de multă vreme, din locul de înfruntare a unor principii și programe, o mahala jegoasă unde se scuipă, se înjunghie pe la spate și se toarnă niște clanuri conduse de mafioți. Or, capii mafioți nu au nevoie nici de valori, nici de oameni cu principii, nici de modele de urmat.  Ei au nevoie doar de executanți orbi.

Asta pe de o parte. Pe de altă parte, dacă e limpede că politicieni cu vechi state de plată au coloana vertebrală topită în fața ordinelor de sus, cum ar putea spera un nou-venit ageamiu că ar putea contribui cu un deșt la strategia partidului? Răspunsul poate fi mai grav decât credeți: ori e naiv ori e prost. În orice context, un nou-venit în partid e mai mult decât un corp străin, o amenințare. Fiindcă, îmi povestea un amic calabrez, în mafie nu intri ca să nu mori, ci omori ca să intri. Ați înțeles, cea mai indestructibilă cârdășie politică este a celor care au împreună un cadavru în pivnița sediului de partid.

În al treilea rând, experiența arată că oamenii de valoare dintr-o anumită parte a societății sunt, în politică, jalnici. Am văzut, în partide au fost aduși cu arcanul cântăreți de muzică populară, tenismeni, fotbaliști, antrenori care nu știau nimic despre politică și despre felul în care funcționează societatea în ansamblul ei. Și s-au făcut de râs definitiv. Fiindcă, pur și simplu, politica înseamnă altceva decât bunele intenții. Între altele, înseamnă o bună cunoaștere a legii, a mecanismelor economice și o eficientă și nativă înzestrare comunicațională. Iar mai presus de orice, puterea de a te înconjura de oameni valoroși și critici. Adică nu lingăi mediocri.

Și, o să vă șochez acum. Politica înseamnă și altceva decât moralitatea așa cum o înțelegem noi. În politică, adesea, știința compromisului e mai importanță decât intransigența prostească.

Așa că, înainte de a spune că prezența pe listele PNL București la Senat a medicului Leon Dănăilă e doar un exercițiu (reușit) de imagine, aș vrea să spun că PNL are nevoie de politicieni, nu de personaje cu capital de imagine.

Vreau să spun că o fi Profesorul Dănăilă un excelent chirurg, cinstit și sărac, nu contest, dar la Parlament se fac legi și, ca atare, e nevoie de oameni care înțeleg asta. Cu tot respectul!