Ai pagină de Facebook? Dacă ai, poți citi în ontinuare articolul meu. Dacă nu ai, poți face alte chestii mult mai folositoare pentru minunatul tău destin personal. De fapt, nu poți face nimic, fiindcă nu exiști. Așa cum, de fapt, nu există nicio persoană care nu are pagină de Facebook. Sau care nu se uită prin cea mai albastră gaură a cheii din toată istoria galaxiei.
Așadar, suntem membri liberi ai comunității Facebook și, în această definitivă calitate de aristocratică apartenență, putem scrie orice pe ceea ce se numește „peretele” Facebook. Ne putem pune selfie-uri mai mult sau mai puțin provocatoare, ne putem expune imagini cu sânii, fesele, bustul, inelele, farfuria, cîinele, pisica, iubitul, iubita, concediul, mama, bunica, fereastra, copilul, nepotul, mașina, mobilul, unghiile, arhiva sentimentală, iarba, ploaia, cerul, verigheta, cafeaua, „bună dimineața”-ua, „bună seara”-ua, „sărbători fericite” ș.a.m.d. Toate aceste chestii mai mult sau mai puțin ridicole fără ca vreo instanță să ne spună: prostule, penibilule, narcisistule, prostovaule, idiotule!
În general, Facebook-ul e cel mai permisiv spațiu al libertății noastre și, cu excepția postărilor rasiste, xenofobe , sexiste și a pornografiei, nu există nicio cenzură. Sau, mă rog, dă impresia că nu există nicio cenzură. Nicio cenzură instituțională.
În schimb, Facebook-ul e paralizat de o altfel de cenzură. Cea a corectitudinii politice de gen. Ca să fiu mai clar înțeles, după vizita președinteui Macron, Facebook-ul a fost acaparat de mesaje din partea unor doamne în care orice referire ironică la vârsta Doamnei Brigitte Macron era urmată de amenințarea ștergerii din listă. Doamne și domnișoare de treabă sau doamne ce întrebuințează cuvântul „p…ă” tot la al doilea alineat mediocru ne somează atomic să nu mai spunem nimic nici de vârsta, nici de genunchii, nici de brațele cu carnea căzută de pelican ale Brigittei. Fiindcă, în caz contrar, ne vor șterge definitiv din Olimpul listei de prieteni.
Simate doamne, ia ștergeți-ne pe toți cei care avem curajul să râdem de această relație maternă dintre ea și președintele Franței. Evident că unele referiri sunt de neam prost, dar să vă coalizați atât de prostește cu o cauză lipsită de miză socială mi se pare stupid și prostesc. Ar fi fost de milioane de ori mai folositor să protestați ori de câte ori, de pildă, o femeie romă este batjocorită de jurnaliști „de clasă” și este numită „pirandă”. Ori atunci când diverse personaje feminine ale politicii românești au fost așezate, cu „grație”, între curvele neamului. Dar atunci ați tăcut. Și ați tăcut mânzește și când Udrea era sculptată de presa noastră drept „curva lui Băsescu”.
Sigur, exact așa cum nu putem spune nimic despre Doamna Macron, tot așa, nu putem spune nimic nici de Simona Halep. Sau putem?