„Cina cea de Taină” este o lucrare rară de pe peretele Mănăstirii Santa Maria delle Grazie din Milano, considerată de mulți ca fiind una dintre cele mai mari capodopere artistice din toate timpurile.

Cu toate acestea, atunci când ducele de Milano, Ludovico Sforza, i-a cerut lui Leonardo da Vinci să o picteze în 1494, da Vinci nu a fost deloc încântat și a fost reticent să o facă. Iată câteva detalii despre acest subiect și despre fantastica pictură „Cina cea de Taină”.

Lucrarea pe care Da Vinci a fost reticent să o facă: „Cina cea de Taină”

„Leonardo nu a vrut să picteze „Cina cea de Taină””, conform Ross King, autorul cărții „Leonardo și Cina cea de Taină”, „în schimb a vrut să facă un uriaș cal din bronz.

Dar izbucnirea războiului în 1494 a făcut ca el să nu-și poată realiza calul din bronz. Așa că i s-a încredințat sarcina de a picta un perete dintr-o încăpere în care un grup de călugări luau cina în fiecare zi, drept compensație. Nu pictase niciodată la o scară atât de mare. Cu puțină experiență într-o sarcină atât de dificilă, nu este surprinzător că s-a plâns cu amărăciune de această comandă. Era foarte posibil ca el să eșueze lamentabil. Din fericire, povestea s-a încheiat cu succes.

„Cina cea de Taină” este o pictură murală care înfățișează ultima cină a lui Iisus Hristos cu discipolii săi. Pictura se bazează pe relatarea din Evanghelia după Ioan 13:21, iar Leonardo da Vinci a intenționat să transmită reacția apostolilor atunci când au aflat că unul dintre discipolii lui Iisus îl va trăda pe Mântuitor.

„Cina cea de Taină” a lui da Vinci a fost extrem de importantă din mai multe motive, nu în ultimul rând pentru că l-a ridicat pe artist la statutul de celebritate. Leonardo da Vinci a creat ceea ce el numea „opera sa de faimă”, conform lui King, și este uimitor să ne gândim că Leonardo realizase atât de puțin înainte de Cina cea de Taină.

De exemplu, dacă ar fi murit în 1492, la vârsta de 40 de ani, ar fi fost cunoscut ca o persoană care a făcut promisiuni uriașe, dar care nu a realizat niciodată ceea ce a promis. Cu toate acestea, a livrat „Cina cea de Taină” într-un mod minunat. Dacă nu ar fi pictat „Cina cea de Taină”, probabil că nu ar fi primit niciodată comenzile ulterioare, inclusiv Mona Lisa. Așadar, această capodoperă a fost foarte importantă nu doar pentru istoria artei, ci și pentru cariera sa.

Dimensiunea picturii este de 4,5 metri pe 8,8 metri

Unul dintre lucrurile care fac capodopera „Cina cea de Taină” specială este dimensiunea sa. Celebra operă măsoară 4,5 metri pe 8,8 metri. Nimeni care a pictat „Cina cea de Taină” în secolele următoare nu a putut să o facă fără să se uite la capodopera lui Leonardo și să o ia drept exemplu.

Leonardo da Vinci a ales să prezinte un moment foarte important în pictură. Acesta descrie momentul în care Iisus ia pâinea (simbolizând trupul său răstignit) și vinul (o reprezentare a sângelui său). La „Cina cea de Taină”, Iisus și discipolii săi beau vin din Sfântul Graal și mănâncă pâine. Cu toate acestea, absența paharului și a pâinii cu vin în pictură a fost un subiect de dezbatere în lumea creștină timp de mulți ani.

Construcția tabloului conține o mare problemă de anacronism. Având în vedere istoria lui Iisus și a discipolilor săi – este puțin probabil ca aceștia să fi mâncat stând la masă. Scaunele așezate în jurul mesei și mâncatul în acest aranjament este o tradiție stabilită în timpuri mult mai târzii.

Cine sunt persoanele din imagine?

Notele lui Leonardo da Vinci sunt o cheie pentru a afla cine sunt persoanele cheie din pictura „Cina cea de Taină”, deși experții încă mai contestă unele detalii. Într-un grup, Bartolomeu, Iacov (fiul lui Alfeu) și Andrei stau împreună.

Ei par cu adevărat șocați de ceea ce Iisus tocmai a dezvăluit. Într-un alt grup îi avem pe Iuda Iscarioteanul, Petru și Ioan. Iuda, binecunoscutul trădător este evidențiat având o pungă cu bani în mână și în timp ce răstoarnă o solniță.

Experții spun că acest lucru simbolizează trădarea lui Iisus.

Mântuitorul stă în centrul grupului, iar de cealaltă parte se află apostolii Toma, Iacob cel Mare și Filip. Grupul este completat de Matei, Iuda Tadeu și Simon Zilotul.

„Cina cea de Taină” s-a deteriorat tot mai mult cu fiecare an

Nu doar conținutul a făcut ca „Cina cea de Taină” să fie legendară. Tabloul are o istorie foarte tristă. Vopseaua începuse să se desprindă din cauza pereților reci și umezi ai refectoriului. Pentru că Leonardo da Vinci a folosit propria tehnică în loc de frescă. Dacă s-ar fi folosit tehnica fresco, pictura ar fi fost mult mai durabilă.

„Cina cea de Taină” a căpătat ulterior un aspect sumbru din cauza alegerilor greșite ale lui Leonardo da Vinci și a restaurărilor proaste.

Pictura a fost restaurată de oameni care habar nu aveau ce fac.

Procesul de restaurare a picturii a început în urmă cu mai bine de 300 de ani, șase restauratori punându-și amprenta și schimbând fizionomia, caracteristicile şi expresiile apostolilor. Mereu, restaurarea s-a dovedit a fi un eșec scump şi răsunător.

Cum arăta „Cina cea de Taină” în anii 1970

În 1652, călugării de la mănăstire au făcut o gaură în perete pentru a face o ușă prin pictură. Astfel, partea cu picioarele lui Iisus Hristos a dispărut.

În 1796, soldații lui Napoleon au preluat controlul asupra oraşului și au folosit mănăstirea Santa Maria delle Grazie pe post de grajd. Soldaţii își petreceau timpul liber aruncând cu pietre și balegă de cal pe fresca pictată de Leonardo da Vinci.

Refectoriul a fost inundat în secolul al XIX-lea.

Apoi, „Cina cea de Taină” abia a supraviețuit unei bombe care a distrus cea mai mare parte a refectoriului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Este un mic miracol că încă mai există.

Sursa: https://www.omofon.com/