Zilele din urmă reşiţenii au putut trece în revistă cele zece panouri cu pozele unor personalităţi din toată ţara, care constituie expoziţia stradală „Eu aleg România”, aflată în exteriorul Muzeului din Reşiţa. Spre surprinderea mea, niciunul din cei „100 de români pentru istoria omenirii — ştiinţă, cultură”, cum este intitulată jumătate din expoziţie, nu este născut în Banatul Montan. Sunt lipsiţi de merite înaintaşi ca Eftimie Murgu, Damaschin Bojincă, Constantin Daicoviciu, Romul Ladea, Constantin Lucaci, generalii Traian Doda şi Ion Dragalina, ca să numesc doar câţiva din lungul şir al celor care, născuţi aici, pot să stea oricând în primul rând al marilor personalităţi naţionale? Şi mă mai întreb de ce, dintre personalităţile contemporane nouă, nu apar nume şi chipuri precum cele ale lui Ciprian Foiaş, Mircea Martin, Sabin Păuţa, Ion Stendl? Și aş putea continua. M-am întrebat de ce, iar dacă ar fi să răspund, aş putea fi acuzat că umblu după pete negre, ca să denigrez iniţiativa lăudabilă a postului de Radio Reşiţa. Sau că noi, bănățenii, considerați orgolioși, cei despre care se spune că „nu-și mai încap în piele”, suntem înfumuraţi etc. Nu, nu e vorba de mândria rănită a bănăţeanului care nu a fost luat în seamă, pentru că de data aceasta avem, pe bune, cu cine să ne lăudăm, ci despre o atenţionare ca pe viitor să nu se mai repete. Şi cum „vorba lungă, moarte sigură”, am să vin cu foarte scurte date despre câţiva din cei născuţi în Caraş-Severin, care consider că ne fac cinste.
Ciprian Foiaș, n. 20 VII 1933, în Reșița. După cum a spus acad. Solomon Marcus „este cel mai mare creator de şcoală de matematică românească”. Din 1983, prof. univ. la Texas A & M University SUA. Din 1993, membru al Academiei de Ştiinţe din Ungaria, iar din 1994, membru de onoare al Academiei Române.
Constantin Lucaci, n. 7 VII 1923, în Bocşa, d. 20 VII 2014. Laureat al Premiului Herder, acordat de Universitatea din Viena, în 1984. Cunoscut pentru sculpturile sale în piatră şi oţel, devenit celebru prin cele opt fântâni cinetice, adevărate metafore din inox („fântânile lui Lucaci”), înălţate, câte una, în oraşele Constanţa, Turnu Severin, Vaslui, Reşiţa, Giurgiu şi Alba Iulia şi două în Brăila.
Eftimie Murgu, n. 28 XII 1805, în Rudăria (localitate care azi îi poartă numele), d. 12 V 1870. Absolvent al Facultăţilor de Filozofie (1827) şi de Drept (1830), ambele din Pesta. Ca profesor particular i-a avut elevi pe Nicolae Bălcescu şi C.A. Rosetti. Deputat în mai multe circumscripţii electorale din Banat. Rămâne în istoria României drept conducătorul Revoluţiei de la 1848 din Banat.
Constantin Daicoviciu, n. 1 III 1898, în Căvăran (comună care îi poartă numele), d. 27 V 1973. Profesor universitar, rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, bustul său se află în Piaţa Muzeului. A fost numit autoritatea de istorie care a „descoperit cetăţile dacice”. Membru titular al Academiei Române.
Romul Ladea, n. 17 V 1901, în Jitin, d.27 VIII 1970. La Bucureşti l-a avut profesor pe Dimitrie Paciurea, iar la Paris a lucrat în atelierul lui Brâncuşi. La înfiinţarea Institutului Andeescu a fost numit profesor. Lucrările sale sunt la loc de cinste în numeroase oraşe din ţară. Prin sculpturile lui a imortalizat mari personalităţi ale culturii române, precum Lucian Blaga, Liviu Rebreanu ş.a. Este considerat unul din continuatorii sculpturii figurative moderne.
Reşiţenii iubitori de sport pot fi mai mulţumiţi pentru că, în celelalte zece panouri intitulate „100 de poveşti de aur ale sportului românesc”, au găsit, din câte cunosc eu, două fotografii ale celor mai îndrăgiţi sportivi cărăşni: Miodrag Belodedici şi Francisc Vaştag.
Vreau să rămân optimist şi de aceea sper ca aceia care au iniţiat această frumoasă modalitate de a evidenţia adevăratele valori ale României vor pune cununa şi pe fruntea Banatului de Munte şi, de ce nu?, pe întreg Banatul, așa cum merită această regiune. Spun asta pentru că din Banatul de Câmpie (Judeţul Timiş) sunt doar chipurile lui Traian Vuia și Ioan Holender.
Titus Crișciu