Din seara zilei de 2 august, tocmai de ziua orașului unde era cu adevărat acasă, „tinerii din Timișoara” sunt mai singuri. Nicu Covaci a plecat „la un drum de seara” pe un „drum plin de fum” dar și fără de întoarcere.
Legenda rockului românesc de acum intră definitiv în legendă. Deși marele urs părea de nedoborât totuși inima lui a cedat în cele din urmă.
Nicu Covaci a pornit mai departe. Aici pe pământ a făcut doar un scurt popas. Aum are de compus în altă parte. Dar precis se va întoarce asemenea miticei păsări pe care a reprezentat-o.
Veste tristă a dat-o printre primii profesorul doctor Dorel Săndesc de la Spitalul Județean printr-o postare pe rețelele sociale. Dânsul a remarcat că sufletul Phoenixului s-a ridicat când în Parcul Rozelor se interpreta opera „Meșterul Manole” scrisă de un alt mare muzician al trupei.
Dar au un ceaslov
Cu scoarțe de-argint
Timpul vremuind
Ne-îngalbenind
Filele-i viind
Făr’ de moarte fiind
Cartea vieții lor
Inșiși procetind
Ceasul e de ieri
Si ziua de joi
Ninși de sus din cer
Cu lână de oi
Și cu mult alean
Cântați sunt de noi
Stau de-un veac la han
La hanul de-apoi
