Cineva, persoană importantă, validată profesional și etic, îmi spunea, cu ceva timp în urmă, că rareori se întâmplă să întâlnești o societate precum cea românească. Om umblat prin lume, unde a predat și continuă să predea cursuri de filosofie și de istoria culturii la universități serioase, acesta a ținut să adauge că la puține entități sociale extinse, cum sunt națiunile, a întâlnit atâtea contradicții și bizarerii, precum în cazul nației noastre. Mi-a înșirat cu această ocazie câteva lămuritoare astfel de exemple.
Oameni îndeobște cultivați, care, după ce vreme îndelungată au fost prieteni apropiați nu doar de ,,idei”, ci și sentimental, ajung apoi să se urască la propriu, din motive greu de explicat, fie ideologice, fie profesionale. Tineri care își urăsc părinții pentru că sunt prea de stânga și așteaptă mereu pomenile electorale ale puterii, firește, și ea de stânga, bătrâni care slobozesc felurite înjurături la adresa generației tinere, care nu știe altceva decât să iasă în stradă la protestele anti-corupție.
Apoi, „grașii” angajați la stat, vorba nepieritoare a ex-președintelui Băsescu, care – îmbuibați cu bani de către guvernele ce le vânează de dimineața până seara voturile – binemerită ura adâncă a ,,slăbănogilor” din privat, și lista războiului româno-român poate continua cu toate categoriile sociale.
Numai la noi poți întâlni zilnic, în spațiul public, indivizi gratulați de feluriți lideri de opinie cu apelativul de maestru, ce-ți vorbesc netulburați despre războiul din Siria, ori despre ultimele nărozii exprimate de Donald Trump, pentru ca, imediat, să treacă la comentarii docte pe tema cutremurului ce va veni, negreșit, la noapte sau, cel târziu mâine dimineață.
Tot în lumea noastră, apropo de cutremur, un ziarist până nu demult respectabil, dl Moise Guran, îi pune pe jar pe cititorii aplicației sale de știri, prin publicarea informației horror, cum că atât de așteptatul cutremur a sosit deja pe drăguțele noastre meleaguri. Și nu unul oarecare, să ne înțelegem, ci un cutremur de vreo 10 grade pe scara Richter! Să-l tot aștepți, nu alta, la asemenea dimensiuni apocaliptice!
La extrema cealaltă, dar cu destui admiratori, din păcate, și unii dintre ei de bună-credință, faimosul domn Badea de la Antena 3 rostește seară de seară îndemnuri profund „incorecte politic” de tipul „pesediști, apucați-vă o dată să le rupeți capetele celor din fruntea justiției corupte!”. Și desigur că nu puțini dintre cei care-i sorb în fiecare noapte cuvintele de pe buzele-i vitriolante ar putea, astfel motivați, să treacă, la nevoie, la fapte!
Sunt toate acestea, să le spunem fațete ale societății românești de azi, imaginile în oglindă ale felului în care am ales să ne trăim viețile noastre de fiecare zi.
Poate că n-ar strica să medităm, fie și fredonând refrenul unei frumoase melodii cântate cândva de minunatul Gil Dobrică, „Viața noastră, ce-ați făcut cu ea”, că a sosit timpul să părăsim, cumva, această formă de existență larvară și, cu siguranță, falimentară pentru noi toți, românii buni sau răi, grași sau slabi, tineri sau bătrâni, celebrii sau anonimi, și Dumnezeu mai știe de care alt tip!