Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara și Editura „Victor Babeș” au pregătit lansarea cărții intitulate „Curs liber de cultură medicală generală – Arta diagnosticului și simțul clinic”, semnată de academicianul Pius Brînzeu în colaborare cu academicianul Octavian Fodor, profesor Eduard Pamfil, profesor Mişu Anghelescu și profesor Constantin Caloghera.
Evenimentul a avut loc miercuri la sediul Clubului Hyperion al U.M.F.V.B.T., fiind moderat de profesorul Dan V. Poenaru și bucurându-se de participarea profesorului Marius Raica, profesor Ioan Romoșan și a Profesorului Pia Brînzeu, fiica reputatului chirurg. Volumul este o reproducere a unui curs tipărit în 1967, la Litografia Institutului de Medicină Timișoara, care, însă, este la fel de actual și astăzi.
„În anul 1966, Academicianul Pius Brînzeu, rectorul Institutului de Medicină Timişoara, a avut o iniţiativă îndrăzneaţă, care s-a numit „Curs liber de cultură generală medicală”. Acest curs s-a desfăşurat până în anul 1972 și se ţinea în amfiteatrul mare (actuala Aula Magna), iar auditoriul era format din studenţi, cadre didactice şi public din oraş, în număr foarte mare. Temele abordate erau diverse, de la „Jurământul lui Hipocrate” și „Importanţa cunoaşterii în medicină”, până la discuţii despre transplantul de cord ş.a. Cursul a fost susţinut de cadre didactice de prestigiu din Timişoara, dar şi din alte centre medicale, precum academician Octavian Fodor, academician Ştefan Milcu, profesor Roman Vlaicu şi, nu în ultimul rând, profesor George Palade, viitor laureat al Premiului Nobel pentru medicină”, precizează Dan V. Poenaru, director general al Editurii Victor Babeș.
Academicianul Pius Brînzeu considera că munca clinicianului s-a simplificat foarte mult în contextul dezvoltării metodelor de investigații de laborator, care au îndepărtat oarecum medicul de bolnav. „Dacă lucrurile merg astfel mai departe, diagnosticul va putea fi pus în viitor de un medic care nici nu va mai simți nevoia să examineze bolnavul. Va fi suficient ca cineva, după o scurtă discuție cu el, să-l îndrume spre laborator și spre cabinetele de explorări speciale. Apoi să se facă diagnosticul. Dacă nu, să se mai ceară câteva explorări de specialitate. Dar mașina nu posedă acea gândire creatoare care permite omului să formuleze ipoteze pornind de la un număr foarte mic de fapte constatate. Ea nu urmărește desfășurarea procesului patologic, care se poate schimba dintr-un moment într-altul. În fine, mașina este incapabilă să sesizeze unele nuanțe privind starea bolnavului, pe care omul le intuiește uneori”, scria reputatul chirurg în cursul publicat în 1967.