Fostele întreprinderi miniere pentru extracția metalelor, decăzute treptat după 1989, au lăsat urme toxice cu grave repercusiuni asupra sănătății oamenilor din localitățile din zona Clisurii Dunării. Proiectul Interreg de cooperare între România și Serbia, în valoare de circa 300.000 de euro, a căutat soluții ecologice de decontaminare a solului, iar cultivarea plantei-cupă și a orzului ar putea salva situația. Rămâne doar ca autoritățile locale și localnicii să folosească aceste informații în beneficiul lor.
— Analiza solului din zona Clisurii Dunării arată un grad înalt de contaminare cu metale grele
— Sănătatea cetățenilor de pe cele două maluri ale Dunării este afectată
— Proiectul Interreg de cooperare între România și Serbia a căutat soluții ecologice de decontaminare
— Mai multe plante pot ajuta la neutralizarea naturală a particulelor toxice

Are un nume straniu, în contradicție cu aspectul: planta-cupă. Crește până la 3 metri înălțime, are flori galbene, cu petale fine ca niște ace, se plantează o dată la 15 ani, dar se poate recolta și de două ori pe an. Silphium perfoliatum, pe numele său științific, această plantă perenă vine din preeriile americane și are capacitatea miraculoasă de a extrage metalele grele din sol. Totuși, denumirea de planta-cupă are justificare: pețiolul frunzelor este răsucit, formând o cupă care reține apa.

Calitățile plante-cupă au fost testate într-un proiect Interreg-IPA de Cooperare Transfrontalieră România-Serbia de Universitatea Politehnica Timișoara (România) și de Institutul de Minerit și Metalurgie Bor (Serbia), printr-o finanțare europeană de 301.480 euro, încheiată la sfârșitul anului 2020. Proiectul se numește „Formarea rețelei de sporire a măsurilor de protecție a mediului în domeniul poluării datorate activității miniere în zonele transfrontaliere”. „A trebuit să ne adaptăm, work-shop-urile prevăzute în contract le-am ținut online, ca și partajarea rezultatelor”, ne-a declarat dr. Cornelia Muntean, director de proiect.

Cercetarea locurilor otrăvite

Fostele întreprinderi miniere pentru extracția metalelor, decăzute treptat după 1989, au lăsat urme toxice cu grave repercusiuni asupra sănătății oamenilor. Moldova Nouă, localitate cărășeană asezată pe malul Dunării, de unde locuitorii văd pe fereastră Serbia, este bântuită, de zeci de ani, de prafurile duse de vânt de la haldele de steril ale minelor de cupru Moldomin, a căror exploatare a încetat încă din 2010.

Două vânturi, unul rece, Gorniacul, și altul cald, Coșava, ridică norii de praf și îi poartă peste localitățile românești și sârbești, de la Moldova, Pojejena, Svinița, Socol, Măcești, peste „gârlă”, la sârbi, către Veliko Gradiște. Dar în Serbia mai există o mină de cupru activă, la Bor, unde locuitorii sunt diagnosticați cu aceleași boli respiratorii ca și cei de pe malul Dunării.

Cercetători de la Timișoara și de la Bor — ingineri, medici, agronomi — au făcut analize de sol, pe fonduri europene, să determine ce soluție ecologică s-ar putea aplica în zonele afectate pentru a reduce poluarea și riscul îmbolnăvirii populației. Particulele fine ridicate din bazinele de decantare, capabile să se infiltreze pretutindeni, au în componență și alte metale în afară de cupru: plumb, fier, zinc, siliciu, cobalt, cadmiu, dar și arsen.

După câte o furtună, oamenii din cele două localități unite, Moldova Veche și Moldova Nouă, se plâng că, practic, nu pot respira. „Degeaba închizi geamuri și uși, praful intră peste tot”, relatează Draga Popa, profesoară la liceul din oraș. Estimările arată că sunt afectați, pe cele două maluri ale Dunării, peste 30.000 de oameni.

„Casele oamenilor sunt îmbâcsite de praful care invadează străzile, curțile, fântânile, camerele și sufletul oamenilor care au ajuns la disperare și arată cu degetul spre primar, autoritățile locale și centrale, care de la închiderea minei în urmă cu aproape 10 ani, dar nu au făcut nimic. Promisiunile curg gârlă în campania electorală și atât”, relata televiziunea InfoCS în 2013. De atunci au trecut alți 7–8 ani și problema, pentru care România a fost sancționată de Comisia Europeană, nu s-a rezolvat decât în mică măsură.

Istoria bogățiilor batjocorite

Clisura Dunării are câteva bogății ignorate multă vreme, pe care le descoperă încet: turismul, navigația și subsolul bogat în minereuri. 30% din zăcămintele de cupru ale României se găsesc la Moldova Nouă. Datoriile mari, nepăsarea și managementul inadecvat au dus însă ceea ce era, înainte de 1989, Întreprinderea Minieră Moldova Nouă, iar după ’89, Moldomin S.A., la insolvență.

Extracția de cupru a început la Moldova Nouă în 1969. După multiple reorganizări ale domeniului de exploatare a zăcămintelor de metale neferoase, în 1998 fosta întreprindere se transformă în societatea pe acțiuni Moldomin, care, în 2001, devine societate independent, în portofoliul Ministerului Economiei. În același an se obțin licențele de concesiune pentru Mina Centrală, Suvorov și Valea Mare și pentru Cariera de banatite, minereuri cu conținut scăzut de cupru.

Prin H.G. nr. 1008/2006, Mina Centrală a fost închisă. De aici încolo începe decăderea companiei, care ajunge, în 2010, în insolvență. De scoaterea activelor la vânzare se leagă și un proces răsunător de vânzare a unor informații secrete.

Mineco, o firmă înregistrată în Elveția, se prezintă la licitație pentru cumpărarea activelor scoase la vânzare de lichidatorul judiciar în 2011. Firma este însă interesată de acces la informații confidențiale, cum ar fi hărțile subsolului din zonă. Iacob Chișărău, pe atunci director general al Moldomin, i-a pus pe tavă firmei elvețiene informații clasificate. DNA l-a trimis în judecată pentru infracțiunea de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informații nedestinate publicității. A fost condamnat la doi ani și jumătate de închisoare, dar și pentru mituirea unui judecător.

Valoarea zăcămintelor de la Moldova Nouă este incomplet cunoscută, fiindcă nu s-a făcut o prospecție finală. Se estimează o rezervă de 200 milioane tone de cupru în minele de la Moldova Nouă. O declarație a fostului lider de sindicat la televiziune sugerează că valoarea ar fi de peste 2,5 miliarde de euro. Numai costul molibdenului, utilizat în industria de armament, era, acum 10 ani, de 22.000 de dolari tona.

Privatizări eșuate și amenzi ale Comisiei Europene

Ministerul Economiei, acționar unic al companiilor de extracție metale neferoase, CupruMin — Abrud și Moldomin — Moldova Nouă, a încercat repetat să scape de aceste poveri financiare și de natură ecologică prin privatizare. În 2019, firma turcească Sintek intenționa să intre în combinație cu CupruMin pentru a cumpăra activele insolventei Moldomin.
Negocierile cu turcii au început cu doi ani mai devreme, fiind avansat și proiectul unei uzine metalurgice. Totul a eșuat în 2019, când CupruMin a renunțat să cumpere Moldomin cu 6 milioane de euro. Nu suma a fost considerată mare, ci obligațiile uriașe de investiții.
Astfel, iazurile de decantare Tăușani și Boșneac au rămas parțial neacoperite, producând un dezastru ecologic pe Clisură. S-au făcut investiții minimale pentru umectarea iazurilor cu apă din Dunăre, dar finanțarea a avut sincope, iar pulberile călătoare au pus stăpânire pe zonă.

În 2016, Curtea Europeană de Justiție a UE a condamnat România pentru lipsa de măsuri adecvate de ecologizare a iazului de decantare Boșneag: „Prin neadoptarea măsurilor adecvate pentru a preveni ridicarea de praf de pe suprafața iazului Boșneag — extindere, România nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 și al articolului 13, alineatul (2), din Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 15 martie 2006, privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive și de modificare a Directivei 2004/35/CE. Obligă România la plata cheltuielilor de judecată”.

S-a convenit în 2016 să se recurgă la umectarea iazului Boșneag, investiție care s-ar fi ridicat la 1,6 milioane de euro, bani de la buget. Ministerul Economiei a temporizat finanțarea, deci banii au venit cu țârâita. De atunci autoritățile iau măsuri de compromis, iar cercetătorii încearcă să găsească soluții pentru salvarea mediului

Argumente pentru planta-cupă

Profesorul Radu Șumălan, de la Universitatea de Stiințe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului, recomandă cultivarea plantei-cupă și a orzului, plante considerate bio-indicatori, în zonele afectate de poluarea cu steril metalifer. Acestea pot absorbi metalele grele și nu numai atât: planta-cupă este adecvată pentru producerea de biogaz, ceea ce Germania face de mai mult timp.

„Solul bun, curat, de care avem nevoie pentru a ne păstra sănătatea, nu este o resursă infinită, un centimetru de sol se formează, în zona temperată, cam în o sută de ani”, a explicat specialistul.

Până în prezent, localnicii și-au cultivat terenurile preponderent cu porumb furajer, însă utilizarea acestuia în hrana animalelor nu este cel mai bun lucru, fiindcă și animalele se pot contamina. „Planta-cupă — explică profesorul Șumălan — este nu doar versatilă, adaptabilă la climat, ci și foarte productivă: se obțin 100 tone de masă verde la hectar”. Tulpinile uscate sunt recomandabile pentru fabricarea unor materiale de construcții de tip OSB.

Cercetările nu se opresc aici: Radu Șumălan este interesat să determine dozajul de metale pe care plantă-cupă o poate absorbi din fiecare metal. Testele unilaterale se fac în bazine de plexiglas, unde se introduc, pe rând, doze de cadmiu, cupru  sau alte metale regăsite în sol în zonele incluse în proiect.

S-a făcut schimb de probe cu institutul din Bor, unde se încearcă alte plante, mai potrivite solului de acolo. Dar li s-au trimis de la USAMVB semințe și răsaduri de plantă-cupă, să-i încerce și partenerii sârbi eficiența.

Consecințe practice sau proiecte bifate?

Primarul din Moldova Nouă, Ion Chisăliță, este silvicultor, a mai avut un mandat în perioada 2008–2012 și cunoaște bine cazul. Are și un doctorat în domeniu. S-a încercat stabilizarea celor trei iazuri de decantare, cu tehnologii simple, prin plantarea de ierburi perene și vegetație forestieră. Cătina, sălcioara, salcâmul au putere mare de acoperire și, o vreme, a fost o soluție bună.

„Am sperat mereu la o privatizare serioasă, când a avenit în 2011 firma înregistrată în Elveția, dar noi știam că în spate e un sârb din Bor, care se pricepea la minerit, am fi fost de acord să fie privatizat Moldomin, poate așa mai veneau niște finanțări, niște investiții. Nu a ieșit”, își amintește primarul Chisăliță.

Proiectul colaborativ a reușit să aducă la zi analiza solurilor și, totodată, să determine grupele de plante potrivite solurilor contaminate, avansând un experiment nou, cu o plantă neutilizată până acum de localnici.

Foto Arman6: Conferința Interreg-IPA de Cooperare Transfrontalieră România-Serbia, organizată de Universitatea Politehnica Timișoara (România) și de Institutul de Minerit și Metalurgie Bor (Serbia)

„Degeaba facem noi cercetări, dacă autoritățile locale nu preiau informația și rezultatele și nu le folosesc”, afirmă Cornelia Muntean, coordonatoarea proiectului.

Cât timp s-a putut, echipa a bătut localități ca Moldova Nouă, Dognecea, Slatina Timiș ș.a. pentru a vorbi cu autoritățile și cu oamenii de pe sate. „Ne-a încurcat și pandemia, ne-au încurcat și alegerile locale, fiindcă s-au schimbat primarii cu care am avut discuțiile prealabile, la începutul proiectului. Dar ne vom întoarce când se va putea, să convingem și să instruim oamenii”, adaugă coordonatoarea proiectului transfrontalier.