Când Iohannis i-a unit, cu de la sine putere, fără să stea prea mult pe gânduri, pe Ciolacu și Ciucă, astfel construind o majoritate de speriat prin dimensiunea ei parlamentară, mulți au răsuflat ușurați. Chiar și unii români de bună condiție, nu doar pensionarii sau restul cetățenilor din așa-numita, cândva, clasă muncitoare, de pildă profesorii, medicii, funcționarii, și-au spus că „de-acum lucrurile vor funcționa altfel, fără progresiștii din USR, un fel de Gică Contra ciudați și needucați politic”. Au crezut că noul/vechiul USL, mai curat și ceva mai uscat decât cel moșmondit cu zece ani în urmă de cuplul Ponta-Antonescu, va face „ordine” în țărișoară, punându-i la respect pe useriști și pe auriști, deopotrivă. O vreme, câteva luni mai exact, chiar așa au mers lucrurile, de parcă țara ar fi revenit la liniștea iliesciană din vremea patrulaterului roșu. Băieții au făcut ce-au știut ei mai bine să facă de treizeci de ani încoace, anume să-și împartă frățește sinecurile politice la toate nivelurile puterii. După jumătate de an de guvernare, taman după ce Putin a cotropit cu muscalii săi Ucraina, Ciucă și Ciolacu au început să strige cu disperare că ne paște, din nou, austeritatea! Astfel, cei doi trompetiști, la braț cu Câciu, ministrul lor de Finanțe (ce bizar și caraghios patronim format de cei trei: Ciucă, Ciolacu, Câciu), au început să facă ordine nu prin finanțele statului, ci prin cele, și așa secătuite de pandemie și de explozia prețurilor, ale micilor proprietari de făbricuțe, magazine, restaurante etc. Guvernarea patronată de Iohannis a găsit de cuviință să mai pună la cale și alte măsuri halucinante prin încărcătura lor nedemocratică, cum s-a întâmplat cu proiectul noilor legi ale așa-zisei securități naționale, sau, mai recent, a noii legi a educației.
În primul caz, Ciolacu și Ciucă au acceptat, fără crâcnire, la ordin, probabil, să acorde SRI și SIE puteri nemaiîntâlnite decât în epoca comunistă, în vreme ce, în privința Legii Educației, au pus la cale, presați de rectorii universităților și de plagiatorii din politică și numai, să siluiască complet vechile prevederi de integritate și de etică academică. Care, cum am văzut cu toții, oricum fuseseră încălcate și violate la loc comanda, indiferent de prevederile legii încă în vigoare.
Altfel, liberalii și pesediștii și-au ars ultima brumă de încredere și de respect până și din partea celor mai înfocați susținători ai lor. Care, în loc să primească de la monstruoasa construcție politică, patronată de Iohannis, salariile și beneficiile la care se așteptau după eliminarea USR din guvern, s-au pomenit că sunt și jecmăniți, și pacăliți, în același timp. E greu de anticipat cum se va sfârși aventura liberalo-pesedistă, dar dacă vor continua să guverneze atât de haotic și de prost această țară, și unii, și alții au toate șansele să-și piardă masiv din electoratele lor tradiționale.
Chiar și cu un USR și cu un AUR aparent slabe și divizate în opoziție, posibilitatea ca inși precum Ciucă și Ciolacu să mai pupe guvernarea după alegerile din 2024 este mai subțire și mai fantastă decât linia orizontului.
