Valea Cernei, una dintre cele mai frumoase văi din România, face parte din Parcul Naţional Domogled — Valea Cernei.
De la izvoare şi până la vărsarea în Dunăre, Cerna străbate munţii şi piscurile domoale în lungime de 524 km, străbătând trei judeţe: Caraş-Severin, Mehedinţi şi Gorj, sprecum și întregul Parc Natural Domogled — Valea Cernei.
Bazinul Cernei se află pe direcţia NE-SV, fiind delimitat de Munţii Godeanu şi prelungirea lor, Munţii Cernei, Munţii Vâlcan şi Munţii Mehedinţi.
Cerna taie Carpaţii în lungime, şi nu în lăţime, datorită unui accident tectonic: Valea Cernei străbate un mare graben, ce se pierde spre est, prin acelaşi graben curgând atât Jiul superior, cât şi Lotrul.
O parte din izvoarele Cernei pornesc de la peste 2.000 de metri altitudine, din căldările glaciare din Munţii Godeanu. Zona este alpină, dominată de un relief glaciar, ideală pentru drumeţie, dar izolarea este totală — niciun suflet nu întâlneşti pe aici şi nicio cabană. O altă parte a izvoarelor provine din subteranul carstic — prin „Izbucul” Cernei.
Din apele acestor două surse ia naştere Cerna. Zona este dominată de „ciuceve” — creste abrupe de calcar ce ţâşnesc din lunca Cernişoarei, care arată ca un „şvaiţer”, fiind ciuruite de nenumărate peşteri mici.
De-a lungul Văii Cernei întâlnim un relief care variază continuu, cu canioane, doline, peşteri şi multe „cvoruri”, care nu sunt altceva decât nişte mari depresiuni carstice, cum ar fi: Crovul Beletina, Crovul Mare sau Crovul Medved.
În afară de faptul că pe Valea Cernei găsim zone liniştite şi calde, la orice pas putem da şi de o zonă extrem de sălbatică şi de izolată, cu toate că în vechime a fost locuită destul de intens. Cătunele din Munţii Cernei sunt destul de isolate, fiind separate de văi adânci (afluenţi de dreapta ai Cernei), adesea adevărate chei şi canioane: Cheile Prisăcinei, Cheile Drăstănicului, Cheile Bedinei, Cheile Ţăşnei etc.
Muntele Domogled reprezintă punctul de maximă expresie, care se înalţă abrupt chiar deasupra staţiunii Băile Herculane, găzduind o veche şi interesantă rezervaţie naturală.
În apropiere de gara din Herculane Cerna primeşte cel mai mare afluent al său, Belareca; acesta are un bazin de dimensiuni apropiate cu ale Cernei, însă cu un peisaj complet diferit de al acesteia.
De la Herculane Cerna părăseşte zona montană şi curge pe versanţii liniştiţi şi blânzi, prin pădurile şi pajiştile Munţilor Almăjului, înspre Orşova, iar acolo se termină totul, odată cu vărsarea acesteia în Dunăre. Dar, totuşi, Valea Cernei rămâne cea mai frumoasă vale din Carpaţi. Cum pe Valea Cernei se găsesc nenumărate chei, una mai frumoasă decât cealaltă, dar şi mai atrăgătoare, şi dacă tot ne aflăm în zona Băilor Herculane, să căutăm cheile ce înfrumuseţează aceste locuri.
Mai sus de Băile Herculane, cu vreo 14 kilometri pe drumul spre Baia de Aramă, se află unul dintre cele mai pitoreşti locuri din câte s-au văzut şi întâlnit până acum — este vorba de Cheile Ţăşnei, care se află în imediata apropiere a lacului de acumulare Prisaca, iar intrarea pe traseul cheilor este marcată cu o cruce albastră.
Drumeţiile sunt frumoase, mai ales că în zonă se află şi stâni unde ciobanii încearcă să atragă turiştii la o mămăliguţă caldă şi o brânză de oaie bună.
La „Stâna lui Tataie din Giurgiani” eşti chemat la masă printr-o invitaţie scrisă: Bine aţi venit, Stimaţi turişti excursionişti! Dacă doriţi să faceţi o plimbare pe acest traseu (crucea albastră), pe Cheile Ţăşnei în sus, vă veţi bucura de frumuseţile muntelui: izvoare cu apă rece, poieniţe, pajişti înverzite în care vă puteţi instala cortul, unde nimeni nu vă deranjează decât murmurul izvoarelor şi foşnetul pădurii.
Pe acest traseu întâlniţi tradiţionala Moară pă apă, care este încă în stare de funcţionare. De la Moară, mai mergeţi 5–7 minute, traversaţi apa şi puteti face un popas la Stâna noastră, unde noi, ciobanii, vă aşteptăm cu următoarele produse naturale şi cu multă plăcere: BRÂNZĂ, CAŞ, URDĂ DULCE, LAPTE, MĂMĂLIGUŢĂ CALDĂ.
Vă putem da explicaţii şi despre alte trasee ale muntelui. Câinii nu sunt răi!
Vă aşteptăm cu drag!
Pe cât traseele sunt de uşoare, pe atât locurile sunt tot mai sălbatice și îţi oferă privelişti cu văi abrupt şi stâncoase sau, uneori, cu ape liniştite de câmpie.
De cum aţi scăpat de şosea, veţi da de un drum lejer, o bună porţiune, însă, după trecerea peste Ţâşna, drumul începe să urce la deal luând-o prin pădure, şi, tot urcând, vei observa că peisajul începe să se schimbe — alt relief, mult mai pietros şi mai stâncos.
Este recomandată o încălţăminte adecvată muntelui, bocancii şi beţele de trekking.
Când se termină cu urcuşul, o să daţi de un drum mai domol, chiar dacă este unul de piatră, şi acolo veţi întâlni Pinul negru ce Banat, iar cărarea respectivă, pe vremuri, nu era decât o graniţă, cea a Imperiului Austro-Ungar — era drumul de patrulare al grănicerilor.
Odată ieşit din pădure te copleșesc pereții înalți de calcar care străjuiesc Cheile Țăşnei, în care tocmai s-a intrat. Există și un punct de belvedere, unde se află și o cruce din lemn. De aici puteți vedea o parte din Cheile Țăşnei, de la înălțime, și puteți vedea și Munții Cernei, aflați pe celălalt mal al Cernei, undeva mai jos, în vale.
Serpentine, hăuri, poteci înguste care şerpuiesc în serpentine până pe malul râului Ţăşna. Peisajul este mereu schimbător, de la pereți înalți de calcar verticali de zeci de metri înălțime, la poienile micuțe din chei, la cascade, la ropotul Țăşnei grăbită la vale, la nenumăratele treceri peste Țășna.
Cărarea urcă în continuare, fiind împodobită de Pinul negru de Banat, iar când se ajunge la 
locul numit Moara Dracilor se termină şi Cheile Ţăşnei. Acolo veţi putea vedea o cascadă minunata, Cascada de la Moara Dracilor, iar puţin mai departe, luându-vă după zgomotul căderilor de apă, veţi da şi de Cascada Vânturătoarea.
Traseul este de o frumuseţe încântătoare, spectacular şi deloc dificil, iar la capătul traseului, dacă o luaţi spre N-E, ajungeți pe Vârful lui Stan (1446 m), cel mai înalt vârf al Munţilor Mehedinţi, iar dacă o luați spre Sud, puteți vedea celebrele Crovuri cocoțate pe culmea Munților Mehedinți.
Mihaela Păunescu
[…] Sursă: banatulazi.ro […]