Clisura Dunării, cel mai lung şi cel mai spectacuos defileu din Europa, cu Porţile de Fier, cazanele şi numeroasele vestigii, are în spate o istorie care se întinde până în urmă cu 20.000 – 30.000 de ani.
Din păcate, mare parte din această istorie s-a pierdut, îngropată sub miliardele de metri cubi de apă ai lacului de acumulare de Porţile de Fier I.
Prin construcţia barajului, valea Dunării mai jos de Belgrad a fost transformată în lac de acumulare, iar nivelul apei în amonte de baraj a crescut cu 35 m. Vechea Orşova,insula Ada Kaleh (vezi mai jos) şi cel puţin alte cinci sate, cu o populaţie totală de 17.000 de oameni, au fost evacuate. Oamenii au fost relocaţi, însă aşezările au fost pierdute pentru totdeauna în faţă Dunării.
Cornel Fuicu, un profesor din Orşova, a realizat un filmuleţ, cu imagini document din perioada de dinaintea construcţiei barajului şi a hidrocentralei Porţile de Fier.
Oare s-au amortizat toate pierderile culturale, ecologice, sociale etc de către energia produsă de hidrocentrală?