Da, 23 August, cu ”A” mare, cum era înainte, când a fost, decenii în șir, ziua națională a României. Aniversând data, 23 august 1944, când armata română a întors armele împotriva nemților.
Cu sau fără cele întâmplate atunci, probabil că România ar fi intrat oricum, după război, sub cizma sovietică.
Dar ce-ar fi fost dacă nu ar fi intrat? Unde am fi fost acum? Unde ar fi fost fotbalul românesc acum?
În 1934, la Mondiale, România era eliminată de Cehoslovacia, care va pierde finala, doar după prelungiri, cu Italia gazdă. Ripensistul Dobay, de loc din Dumbrăvița, deschisese scorul, iar România conducea la pauză. România prezenta atunci o echipă cu nouă jucători (din cei 11) timișoreni sau legitimați la echipe din Timișoara!!
În 1938, în Cupa Europei Centrale, un fel de Liga Campionilor de azi, Ripensia elimina pe Milan, 3-0 la București și 1-3 la Milano, la doar câteva zile după ce Italia devenea, pentru a doua oară consecutiv, campioană mondială!!
Fotbalul românesc era, în anii ’30, capabil să se bată de la egal la egal cu toate țările importante ale lumii.
Dar a venit războiul, apoi bolșevicii și ”Cortina de fier” s-a tras. Fotbalul a redevenit amator, meciurile internaționale erau extrem de puține și doar cu echipe din ”Lagărul socialist”. Fotbalul românesc a fost tras înapoi, în acei ani, cu o enormă forță distructivă.
Își va reveni abia în anii ’80, spre finalul perioadei comuniste, când Universitatea Craiova, Dinamo, naționalele de seniori și U20, dar mai ales Steaua, vor ataca piscurile competițiilor majore.