Fiindcă tot suntem în plină, dar banală campanie electorală, în care nu se petrece nimic demn de pagina 1, m-au luat nostalgiile. Și aminirile. Așa că a răzbătut prin timp una de acum fix 20 de ani. V-o împărtășesc, să ne mai descrețim și noi fruncea cea gânditoare.
Era în 1996. Campanie pentru alegerile prezidenţiale. La Timișoara şi-a făcut apariţia arhicunoscutul (pe atunci) tămăduitor Constantin Mudava, în postura de pretendent la fotoliul de conducător al României. Masiv, cu o barbă albă, bogată, cu o uriaşă cruce aşezată la gât, Mudava părea decupat din glorioasele tablouri istorice. Cu o aură biruitoare, a invitat ziariştii la o conferinţă de presă… mai altfel. După ce a rezumat în două-trei vorbe propria platformă electorală, Mudava a anunţat asistenţa prezentă în sala de şedinţe a Palatului Administrativ (Prefectura) că va urma o şedinţă de bioenergie pe care Domnia sa ne-o dăruia. Nu era mită electorală, fiindcă nu primeam ceva… palpabil. Și, oricum, pe atunci nu exista DNA ca să te/ne ia.
După câteva minute – timp în care şi-a plimbat mâinile spre cei prezenţi în sală (iar sala s-a umplut ochi, între timp!) – Constantin Mudava a anunţat că şedinţa se prelungeşte, urmând a fi convocat spiritul lui… Ştefan cel Mare. Sfinte Sisose! Un bătrânel din public a fost rugat de către Mudava să se aşeze pe un scaun, în mijlocul sălii. Omul, emoționat vizibil, s-a executat, după care, prin forţa gândului şi a mâinilor lui Mudava, a aţipit, încet, încet, până când a căzut într-un somn profund. Pe scaun, în fund, cu capul pe-o parte. Ca-n tren, știți dumneavoastră…
La un moment dat, Mudava a salutat: Bine ai venit, Măria Ta! Bine te-am găsit, Constantine, a fost răspunsul bătrânului Ştefan cel Mare. Timp de 10 minute, a urmat un dialog incredibil între cei doi, dialog în care, printre virgule şi probleme de politică internaţională, voievodul Moldovei i-a făcut o strașnică – pardon – campanie lui Mudava, explicând asistenței cât de important este ca el să fie preşedintele României. Din bun-simţ, asistenţa se stăpânea să nu râdă în hohote (cei care şi-au dat seama că nu o să reuşească, au părăsit sala). Observând câteva perechi de ochi pline de lacrimi (nu din cele stârnite de emoţia reîntâlnirii cu spiritul “degrabă vărsătoriului de sânge”, ci de eforturile… abţinerii), virtualul preşedinte a spus celor din sală că domnitorul este dispus să răspundă oricărei întrebări.
Ghinionul a fost că taman prima întrebare a încheiat circul pe care vestitul bioenergetician l-a regizat atât de… suav. Ştefan cel Mare a fost rugat să spună când s-a născut sau când a murit. Datele din buletin, cum ar veni. Bineînţeles că bătrânelul “adormit” de Mudava nu prea ştia istorie. Și a dat din colț în colț, de parcă l-ar fi înconjurat turcii. Motiv pentru care Constantin s-a supărat pe păgânul electoratul bănățean, şi-a luat… răzeşii, inclusiv pe domnul Ștefan, şi a şters-o.
Una peste alta, campania asta electorală are mare nevoie de energie. Chiar de bioenergie. Oare C. Mudava mai lucrează în branșă?