Diplomația culturală este un mecanism complicat. Ea combină flexibilitatea proprie culturii cu pragmatismul diplomației. Oricât de bună, strategia diplomației culturale nu poate fi eficientă în lipsa unor bune strategii economice, politice și sociale.

Dacă Nicolae Titulescu cerea guvernanților României: „Dați-mi o bună politică internă, ca să pot face o bună politică externă”, diplomații culturali de azi pot cere: „Construiți o bună strategie politico-economică-socială, ca să putem construi o strategie culturală eficientă”.

Reușitele diplomației culturale sunt mai sigure acolo unde interdependențele între potențialul economic, know-how și tehnologia socială operează armonios. Singure, savoir-fair-ul, talentul și entuziasmul unui diplomat cultural nu sunt de ajuns; reușitele sale sunt sporadice.

Cultura costă. E foarte scumpă. Cere răbdare. Cere nu doar abilitatea de a para fulgerele politicului, ci și puterea de a naviga printre valurile ego-urilor artistice — „De ce ăla, și nu eu?”. Investițiile în ea nu aduc câștigurile produse de industria divertismentului ușurel. Câștigurile aduse de ea se măsoară altfel. Politicianul care decide câți bani dintr-un buget merg spre cultură se întreabă: „Dar eu cu ce mă aleg din asta?”. Fiindcă el, politicianul, îndeobște consideră că banul public e banul lui personal. Diplomația culturală neguvernamentală este o altfel de pasăre — zborul ei folosește un radar diferit.

Aflat pentru multă vreme într-o zodie nefericită (eufemistic vorbind), Institutul Cultural Român din New York capătă o altă arhitectură conceptuală, calitatea evenimentelor organizate oferă o rază mai mare de acțiune, apropiindu-se de vizibilitatea care-l poate face cu adevărat relevant. Expertiza, experiența și entuziasmul directorului Dorian Branea au ajutat institutul să facă față obstacolelor suplimentare aduse de pandemie. Buna coordonare cu ambasada României din Washington se simte.

Vineri, 20 ianuarie, ambasada și institutul au găzduit la Cosmos Club din capitala americană spectacolul Life & Love, având drept protagoniști două personalități de marcă — actorul Vlad Ivanov și percuționistul Lucian Maxim. O seară extraordinară dedicată Zilei Culturii Române.

Imagine1

…sunt tânăr, doamnă, de-aceea nu te cred; sunt tânăr, bună seara!

Bineînțeles, recitalul lui Ivanov a inclus multe din poeziile lui Eminescu, dar n-au lipsit și alți autori mai apropiați, în timp, de noi. Primul poem, recitat absolut extraordinar, a fost Sunt tânăr, doamnă. Am închis o clipă ochii și l-am zărit pe Mircea Dinescu ieșind din adolescență, cu manuscrisul poemului în mână:

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost

şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,

cum aş putea întoarce copilul care-am fost

când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,

oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara

deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped

săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

Imagine2

… cel mai bine ar fi să nu puneți niciodată mâna pe poet; poetul e ca și soldatul, nu are viață personală

N-avea cum să lipsească Nichita Stănescu:

„Dar mai ales vă conjur,

nu puneți mâna pe poet!

Nu, nu puneți niciodată mâna pe poet!

… Decât numai atunci când mâna voastră

este subțire ca raza

Și numai așa mâna voastră ar putea

să treacă prin el.

Dar e mai bine, dacă-mi dați crezare,

cel mai bine ar fi să nu puneți

niciodată mâna pe poet.

… Și nici nu merită să puneți mâna pe el.

Poetul e ca și soldatul

nu are viață personală.”

Implicarea audienței într-un exercițiu de percuție i-a reușit de minune lui Lucian Maxim. Chiar dacă ai colaborat cu Luciano Pavarotti, Plácido Domingo, José Carreras, Angela Gheorghiu sau Andrei Șerban, nu e lucru ușor să convingi diplomați, printre care doi ambasadori, să se lupte cu maracase, castaniete, shakere și alte țăcănitori:

Imagine3

Păcăniți! Păcănim!

La sfârșitul serii, s-a socializat la liberă alegere:

Imagine4

Cu Lucian Maxim, Dorian Branea, Vlad Ivanov și ambasadorul Andrei Muraru

Un oaspete primit cu mare căldură a fost noul ambasador al Republicii Moldova în Statele Unite, Andrei Ursu:

Imagine5

Ambasadorul Andrei Ursu

Imagine6

Cu Lucian Maxim, ambasadorul Andrei Ursu, Vlad Ivanov, ambasadorul Andrei Muraru și Dorian Branea

(Fotografii și copyright — LUCYJO PHOTOGRAPHY)

***

Joi, 26 ianuarie, la Departamentul de Stat, noul ambasador al Statelor Unite în România, doamna Kathleen Ann Kavalec, a depus jurământul. Ceremonia depunerii jurământului a fost administrată de Adjunctul Secretarului de Stat, doamna Wendy Sherman.

Imagine7

Kathleen Ann Kavalec: So Help Me God!

În discursul de după investire, doamna Kavalec s-a referit, pe larg, la stadiul și importanța Parteneriatului Strategic dintre Statele Unite și România, la activitatea foarte susținută și eficientă a ambasadorului român Andrei Muraru și la câteva din prioritățile mandatului pe care îl va începe la București.

La nominalizarea doamnei Kavalec scriam: „Românii nu trebuie să uite că un ambasador american în România reprezintă interesele Statelor Unite, nu interesele României, așa cum un ambasador al României la Washington reprezintă interesele României, nu interesele Statelor Unite. Un parteneriat strategic eficient și echitabil se clădește numai pe interese comune și respect reciproc. În acest moment, Bucureștiul și Washingtonul au șansa și potențialul diplomatic de a consolida un parteneriat care să se ridice deasupra impasurilor și neghiobiilor interne cu care se confruntă, din plin, ambele țări.” De aceea, m-am bucurat să o aud pe doamna Kavalec enunțând cu tărie principiul colaborării într-un spirit de respect reciproc pentru interesele părților angajate (iată, deja de 25 de ani!) într-un Parteneriat Strategic.

Doamna Kavalek nu pornește de la zero în acest nou mandat, căci cunoaște foarte bine România, unde a mai lucrat în cadrul Ambasadei Statelor Unite, în calitate de Atașat Cultural, în perioada când soțul Domniei Sale, domnul Mark Taplin, a îndeplinit funcția de Chargé d’Affaires și Deputy Chief of Mission (2005–2008). Un amănunt nu lipsit de interes este acela că domnul Mark Taplin cunoaște foarte bine România încă din copilărie/adolescență, căci tatăl său, și el diplomat american, a lucrat la București, unde a fost de față când ambasadorul american William Crawford i-a prezentat lui Gheorghe Gheorghiu-Dej scrisorile de acreditare în 1964.

Printre cei prezenți la ceremonie (colegi din Departamentul de Stat, membri ai Corpului Diplomatic, profesori cu care dna Kavalec a studiat limba română, rude și prieteni) s-au aflat și trei din foștii ambasadori americani la București — Michael Guest, Nicholas Taubman și Adrian Zuckerman.

Imagine8

Ambasadorii Nicholas Taubman, Michale Guest, Kathleen Kavalec, Andrei Muraru și Adrian Zuckerman

Așa cum am făcut-o și la ceremonia depunerii jurământului, îi doresc doamnei Kavalec mult succes și din acest colț de Internet. Și Bucureștiul, și Washingtonul au nevoie de un parteneriat puternic, autentic, într-un moment în care lumea fierbe.