Timișoara a devenit oficial una dintre cele trei Capitale Europene ale Culturii! Cu această ocazie, Banatul Azi vă propune să urmăriți o incursiune în lumea instituțiilor independente de cultură din Timișoara, într-un an magic pentru suflarea locală!

La Timișoara, 2023 este anul culturii, iar instituțiile culturale independente se străduiesc și ele să aducă arta mai aproape de public. Oferta este diversă, și timișorenii, cu mic cu mare, sunt îndemnați să înlocuiască deja clasicul serial TV cu o ieșire la teatru sau cu vizionarea unui spectacol de dans. Publicul timișorean este încurajat astfel să se familiarizeze cu arta spectacolului. Împreună vom descoperi, pas cu pas, cum s-a format cultura independentă în Timișoara, evoluția, dar și viziunea artiștilor timișoreni. Vă invit să explorăm împreună lumea teatrului independent, dar și a dansului contemporan din orașul nostru!

Teatrul Basca, trupa de dans contemporan Unfold Motion și Teatrul Auăleu sunt doar câteva dintre instituțiile independente de cultură din Timișoara, care se dedică artei spectacolului. Fie că solicită prin vot unanim prețul biletului, fie că organizează spectacole ori festivaluri adresate comunităților dezavantajate, micile instituții se străduiesc să facă arta cât mai accesibilă. În continuare, veți descoperi cum se apropie de public artiștii independenți, dar și ce soluții au găsit pentru a-și susține propriile trupe.

Incluziunea — o primă valoare a Teatrului Basca

Solidaritatea și incluziunea în comunități sunt principalele valori ale Teatrului Basca. Ana-Maria Ursu, cofondatoare, dar și manager al teatrului, își amintește de spectacolul care a deschis ediția de anul trecut a festivalului In: v z b l.  Spectacolul a fost susținut de o trupă rromă de teatru din Ungaria. Reprezentația se numea Frogtales (Povestea broaștelor) și cuprindea istoria mai multor generații ale unei familii de țigani care încearcă să scape de prejudecăți. Ana-Maria Ursu spune că Povestea broaștelor a fost un musical de comedie, o „operă punk” și râde cu poftă când își amintește cât de amuzant a fost spectacolul.

Întrebată despre tipurile de reprezentații artistice găzduite de „Basca”, Ana menționează că s-au organizat reprezentații prin intermediul VR-ului (realității virtuale), spectacole de dans contemporan, spectacole-concert, dar și reprezentații de teatru-forum, în care publicul participa activ.

Ca instituție culturală, Teatrul Basca se susține prin intermediul proiectelor de finanțare. Ana-Maria Ursu povestește că, de nevoie, a învățat să întocmească cereri de finanțare și a avut norocul ca acestea să fie ulterior aprobate.

Teatrul Basca susține și reprezentații care se adresează comunităților dezavantajate, iar în aceste cazuri accesul la spectacole nu se face pe bază de bilet. Au mai fost și momente în care s-au emis bilete gratuite în cadrul anumitor spectacole, însă numai pentru comunitățile dezavantajate.

În cadrul spectacolelor adresate publicului cunoscător, accesul se face pe bază de bilet. Banii din vânzarea biletelor sunt folosiți doar pentru cheltuieli legate de spectacole, după cum „învoiala o cere”, așa cum povestește actrița.

Ana-Maria Ursu a învățat că arta nu poate fi pusă într-o anumită categorie, spune că teatrul nu se face „doar într-un anumit fel”. Ei îi place diversitatea, care vine la pachet cu spectacolele teatrului independent. La început a fost tăcere este un spectacol creat în colaborare cu trupa de dans contemporan Unfold Motion. În cadrul reprezentației, cinci dansatori și cinci surzi au deprins, unii de la alții, mișcări de dans, dar și componente ale limbajului semnelor.

La început, după cum spune Ana, Teatrul Basca nici nu se numea „teatru”, ci erau doar câțiva dramaturgi care colaborau împreună creând spectacole sau festivaluri. Ulterior, „prin târg” s-a dus vorba că „o trupă de teatru organizează spectacole”. Apoi, colaboratorii au devenit „Teatrul Basca”. Numele, povestește ea, vine de la fostul sediu al teatrului, și anume vechea fabrică de pălării „Paltim”. În fosta hală, muncitorii făceau jobene, însă actorii au considerat că numele nu li s-ar potrivi, așa că au hotărât să-l adapteze. Și, iată, s-a născut Teatrul Basca!

Primul festival care i-a făcut remarcați pe actori a fost Timișoara Refugee Art Festival, care fost organizat, timp de două ediții, în 2017 și 2018, de teatrul Basca. Apoi, echipa teatrului și-a dat seama că ar vrea să surprindă în spectacole nu doar poveștile refugiaților, ci și pe cele ale membrilor comunităților dezavantajate, „invizibile” publicului larg. Așa s-a născut festivalul In: v z b l (Invizibil), cu montări specifice, dedicate persoanelor cu dizabilități sau care fac parte din comunități etnice defavorizate.

Lavinia Urcan aduce în Timișoara dansul contemporan

Dacă Teatrul Basca s-a născut din întâmplare, trupa de dans contemporan Unfold Motion s-a înființat „dintr-o joacă”. Lavinia Urcan, fondatoarea trupei de dans, își amintește cum, în 2013, aflată la studii în Marea Britanie, a revenit peste vară în Timișoara unde, alături de câțiva prieteni, a organizat un spectacol de dans care a fost apoi prezentat publicului. De menționat, după cum spune Lavinia, este faptul că, în afară de ea — care studia Coregrafie —, niciunul dintre dansatori nu avea o formare în domeniul dansului contemporan. Lavinia ne-a mărturisit că înființarea trupei de dans a însemnat pentru ea motivul întoarcerii în țară.

„Ne-am mirat când am văzut cât de apreciat a fost spectacolul și câte reprezentanții a avut, deși era mai amatoricesc, așa. După asta, am decis să ne facem o companie de dans în toată regula: venind în vacanțe de la facultate, am creat spectacole, sub aceeași formă. Ulterior, am avut colaborări și cu balerini de la operă, dar și cu alți dansatori independenți”, povestește Lavinia.

De aproape trei ani, Unfold Motion se susține, în mare parte, din fonduri nerambursabile. La început, spectacolele erau finanțate din bani proveniți de la Administrația Fondului Cultural Național, însă, de când s-a instituit Centrul de Proiecte, acesta este principala sursă de finanțare cu ajutorul căreia Unfold Motion organizează spectacole.

Înainte să înceapă să aplice pentru fonduri nerambursabile, Lavinia Urcan spune că trupa de dans se autosusținea organizând spectacole în regim de voluntariat. Pentru reprezentații erau puse în vânzare bilete.

La fel ca Teatrul Basca, Unfold Motion a susținut, de-a lungul timpului, și spectacole adresate persoanelor din comunități dezavantajate. Pentru acest tip de momente coregrafice Unfold Motion nu a solicitat bani de bilet.

Totuși, trupa de dans contemporan a organizat stagiunea DINAM, constând într-o serie de spectacole susținute în colaborare cu alte trupe de dans din țară, dar și din străinătate. Pentru cele din cadrul stagiunii, Unfold Motion a pus în vânzare bilete. „Publicul ar trebui să se obișnuiască să plătească pentru artă și cultură, fiindcă, pentru artiști, ele reprezintă locuri de muncă”, este de părere Lavinia Urcan.  Banii câștigați în urma spectacolelor din cadrul stagiunii de dans au fost investiți tot în acest proiect.

Lavinia Urcan spune că, pentru coregrafii, inspirația este la tot pasul. „Te poți inspira dintr-un film, dintr-o carte și din ceea ce vezi pe stradă, dar pot fi și momente care te interesează într-o anumită perioadă a vieții, ce pot fi dezvoltate într-un concept de spectacol”. Însă au fost și cazuri în care instituțiile sau asociațiile cu care Unfold Motion a colaborat au propus o anumită temă, pe baza căreia a fost dezvoltat un spectacol.

Trupa de dans Unfold Motion a participat și la Festivalul In:v b z l, unde fetele au creat coregrafii speciale. Unfold Motion este parte a programului cultural Timișoara 2023, iar trupa de dans contemporan va colabora cu artiști din Franța, Marea Britanie, Polonia sau Malta.

Apropierea de public, foarte importantă pentru actorii Teatrului Auăleu

Teatrul Auăleu își sărbătorește anul acesta majoratul. Trupa de teatru independent s-a format în 2005, cu membri, la acea vreme, ai trupei de teatru studențesc Thespis.

Christine Cizmaș, cofondatoarea Teatrului Auăleu, spune că nu și-ar fi imaginat altceva decât teatru și familie, fiind foarte apropiată de colegii ei de scenă. Ea își amintește de primul spectacol Auăleu, Umbrele pentru lacrimi, și spune că primul sediu al teatrului a fost în spatele Gării de Nord, într-o casă pusă la dispoziție de unul dintre membrii trupei.

Mai demult, la Teatrul Auăleu spectacolele se țineau atât în garaj, cât și în curte, iar Christine își amintește că în curte aveau niște bușteni pictați în roșu, ca să semene cu fotoliile roșii din sălile de teatru.

La fel ca Lavinia Urcan, și Christine mărturisește, la rândul ei, că a avut posibilitatea să plece în străinătate, însă a vrut să rămână în țară ca să înființeze o trupă de teatru. Iar la fel ca Ana-Maria Ursu, Christine este de părere că nici în artă, dar nici în viață nu ar trebui categorisit orice lucru, adică să fie „băgat într-un sertar”.

Christine Cizmaș descrie abordarea spectacolelor Auăleu ca fiind frustră — directă, naturală, brută, neprelucrată. „Cred că spectacolele noastre vorbesc despre viața pe care o trăim, despre tot ceea ce ne influențează”, spune ea. La fel ca artiștii Teatrului Basca, cei de la Auăleu sunt mereu atenți la public atunci când își scriu scenariile. Actorilor le-a plăcut întotdeauna să fie foarte apropiați de publicul lor. Christine Cizmaș consideră că legătura dintre actori și public este foarte importantă.

Când trupa de teatru a fost înființată, fiecare membru al ei avea alt loc de muncă în afară de teatru, iar banii pentru spectacole proveneau din buzunarul propriu al fiecărui actor. Christine își amintește și că în primul lor spațiu unde țineau spectacolele era destul de frig, pentru că, în timpul repetițiilor, nu se încălzeau decât cu un reșou.

Primele bilete la spectacolele teatrului Auăleu costau 5 lei. În timp, prețul biletului a crescut, dar, când era nevoie de o majorare, actorii se consultau cu publicul, iar costul biletului era stabilit de comun acord cu spectatorii fideli ai reprezentațiilor trupei.

Pentru a susține trupa de teatru, cofondatorii Auăleu au deschis și un pub, care funcționează încă din 2009. În incinta pub-ului au amenajat și o sală de spectacol, cu aproximativ 50 de locuri. De-a lungul timpului, din banii câștigați în urma biletelor, cei de la Auăleu și-au cumpărat recuzită. Astăzi, acești bani le ajung actorilor cât să se susțină.

Teatrul Auăleu susține spectacole de trei ori pe săptămână și, în ciuda neînțelegerilor cu Popa’s, cunoscutul caricaturist, fondatorii teatrului Auăleu și-au pregătit spectacolele pentru următoarele trei luni.

Deși, în esență, sunt diferite, cele trei instituții de cultură împart valori asemănătoare, precum dragostea pentru artă și aprecierea pentru public. Așadar, în Timișoara, cultura ocupă un loc de cinste, iar debutul Capitalei Europene a Culturii se anunță a fi  unul promițător chiar și pentru micile trupe independente de teatru sau dans.

Sursa foto: Teatrul Basca, Light Stories, Andreea Eva Herczegh, Auăleu, Teatrul Merlin