La Infocentrul turistic al primăriei de pe strada Alba Iulia a avut loc miercuri un eveniment cultural de suflet. Cineastul timișorean Mihai Pinti a reușit să-și ducă la bun sfârșit un gând vechi ce-l măcina de zece ani.
Impresionat de frumusețea inefabilă a vechilor lăcașe de cult de pe dealurile zonei de est a județului a hotărât că trebuie să facă ceva. Acele mici biserici de lemn ce-și duc cu greu zile trebuie de văzute de cât mai multă lume. O astfel de minunăție de lucrări de artă populară se pierd și se se scufundă în natura din jur care le-a dat.
Cum copacul a crescut în pădure și s-a sfințit prin munca unor vrednici meșteri populari de acum două-trei ori patru sute de ani ajungând biserică așa acum natura își vrea lemnul înapoi. Ploaia, neglijența omului, lipsa banilor sau uneori chiar unii răuvoitori au dus la o stare avansată de degradare. Din interior bisericilor prin găuri se vedea cerul. În semiobscuritatea bisericii părăsite străbate din loc în loc lumina de parcă bolta de lemn ar fi boltă de cer. Se văd stele de lumină în interior.
Demersul de a lăsa un document depre bisericile de lemn ce se pierd este atât de sensibil pe cât este de dureros. De parcă autorul s-ar fi apropiat cu camera să surprindă pe film ultimele suflări ale unui bolnav ce încă mai suflă dar din ce în ce mai greu. Azi încă există, maine poate vor fi amintire.
Ca să nu fie printre ultimii care mai văd aceste biserici în picioare, Mihai Pinti a reușit să atragă niște oameni cu har dar și fonduri pentru a porni o luptă contra cronometru și a arăta și celor ce nu știu un film documentar despre bisericile de lemn. S-a alăturat un alt inimos cu camera de fotografiat, Constantin Bențan și a rezultat o expoziție foto și un film documentar de toată admirația.
„Măreţia bisericilor de lemn e izvorâtă din autenticitatea trăirii religioase care le-a stat la bază: nimic artificial nu se găseşte în aceste monumente. În fiecare bârnă, în fiecare stâlp se simte sufletul şi gândul unui om. Când te apropii de ele parcă simţi căldura sufletului poporului dreptcredincios care le-a ridicat şi le-a păstrat de-a lungul veacurilor, ca pe cele mai scumpe comori ale lui.” (PS Justinian Chira, episcopul Maramureșului, 1921-2016)
Prea puțin se mai știe și prea puțin se mai vorbește – de multe ori voit – despre patrimoniul cultural material al Banatului, dar nu numai al Banatului. Prea puțin ne mai dorim să ne amintim, între altele, despre bisericile de lemn din Țara Făgetului, ca urme vii ale bunei-cuviințe, bunului gust și bunei credințe a satului de odinioară. Prea puțin mai transmitem tinerilor valorile culturale certe și perene ale românilor, ca popor.
De aceea, dar nu numai de aceea, filmul „Lemnul de dincolo de cer”, al lui Mihai Pinti, este, întâi de toate, un semn de exclamare, un strigăt spre o „reconstituire” a trecutului privit nu ca o perioadă „prăfuită”, îndepărtată în timp, ci ca un „început bun”, un punct de plecare spre un astăzi și spre un viitor frumos, recunoscător, coerent.
Prezentarea filmului a fost ilustrat, între altele, de expoziția de fotografie „Făget, Bucovina Banatului” (fotografii din arhiva Mitropoliei Banatului).
„Mihai Pinti este video-jurnalist prin vocație. Realitatea văzută prin „ochiul” lui dobândește altă culoare, altă dimensiune, altă lumină, iar proiectele „observate” de el stârnesc amintiri care se proiectează într-o lume de bucurie, aproape ideală. Realitatea văzută prin „ochiul” lui dobândește altă culoare, altă dimensiune, altă lumină, iar proiectele „observate” de el stârnesc amintiri care se proiectează într-o lume de bucurie, aproape ideală” subliniază Camelia Mingasson.
Proiect coordonat de asociația culturală Kratima și cofinanțat de Consiliul Județean Timiș.
Expoziția va putea fi vizitată în perioada 29 noiembrie – 29 decembrie 2017.
