„Dacă ai scris zece sau cincizeci de cărți banale nu însemna că neapărat ești scriitor. Dacă ai scris o singură carte asemănătoare cu ultimul volum de poezie a lui Ștefan Dandu ai un loc asigurat în rândul scriitorilor”, crede, cu bună dreptate, publicistul Ilie Chelariu.
Unul din cei ce ar merită cu prisosință numele de reprezentat de bază al boemei literar-artistice a Timișoarei, cunoscut de prieteni ca Fane, a pus pe hârtie cele mai noi versuri ale sale. Grafica de vis imaginată de Vlad Corban vine să completeze în mod exemplar gândurile poetului.
Cartea „Crochiuri crocante” a fost lansată la biblioteca de artă „Deliu Petroiu” din Bastion, în mijlocul unei numeroase asistențe formate în majoritate din prieteni și colegi de generație. O mare parte din aceștia au fost din rândul muzicienilor ce de-a lungul deceniilor au primit texte de calitate pentru muzica lor de la poetul Dandu.
Chiar acordurile de mare sensibilitate ale muzicienilor Marius Iacovania și Traian Florin au deschis seara de muzică, poezie și …film. Ce poate fi mai ironic, în spiritul ludic al poetului Dandu, cunoscut și ca textier de forță, să fie omagiat cu o muzică instrumentală fără text?
Ca totul să fie răsturnat față de normalitatea banală, critici de ocazie au fost artistul plastic Camil Mihăescu și poetul Ilie Chelariu ce au pus în context actul literar de excepție. Ștefan Dandu este unul din acei „refuznici” ce s-au revoltat împotriva sistemului în anii 1965-1975. Literatura lor de mare forță artistică nu era bine văzută în acei ani, dar nici acum în condiții diferite nu prea sunt acceptați. Unii au creat și alții s-au cocoțat pe piedestaluri nemeritate. Au primit funcții bine situate doar pe considerentul că la un moment dat au fumat o țigară în compania unui revoluționar, a unui actor sau poet incomod, atunci când trebuia.
,,Crochiurile crocante” sunt literatură adevărată inspirată de o viață tumultuoasă dar decantate de o exilare în liniștea autoasumată departe de zgomot inutil. Maiestria lor se devoalează de la prima vedere. Sunt scrise în forme fixe cu rimă. Sunt departe de versurile albe ale altor timpuri.
Ca întreaga metaforă să fie închegată, la final a rulat un film documentar despre boema locală. Creația cineastului Gheorghe Sfaițer „Recviem pentru efemeride” lasă loc de gândire și interpretări. Cine este efemer, mica gânganie de baltă sau omul creator și opera sa?
