Un nou punct pe harta relațiilor dintre Republica Croația și județul Caraș-Severin a fost marcat miercuri, prin vizita ministrului croat al Educației, însoțit de o delegație parlamentară, la Carașova și la Lupac, două „centre de putere” ale comunității croate din Banatul Montan. Așa cum am mai scris, croații sunt foarte atenți cu diaspora lor și de aceea comunitatea croată din Caraș-Severin primește destul de des vizite la nivel înalt.
După ce s-a întâlnit la București cu omologul său român, Pavo Barišić, ministrul Educației din Croația, a venit la Carașova și la Lupac, alături de Vesna Babeković, membru al Parlamentului Croației și președinte al Comisiei interparlamentare de învățământ croato-române, de Excelența Sa Davor Vidiš, ambasadorul Croației la București. Din partea Ministerului Educației Naționale s-au aflat în Banatul Montan Kiraly Andras Gyorgy, secretar de stat pentru învățământul în limbile minorităților naționale, și Borosos Laszlo, consilier M.E.N. Delegația va fi primită de inspectorul general școlar. La Lupac, acolo unde delegația a fost întâmpinată de primarul Marian Vlasici și de conducerea școlii, s-a aflat și inspectorul general școlar, Adrian Doxan și deputatul Giureci Slobodan Ghera, membru al Grupului Parlamentar pentru Minorități.
Delegația a vizitat câteva clase și s-a întreținut apoi cu reprezentanți ai conducerii celor două organizații croate – Uniunea Democratică a Croaților din România și Uniunea Croaților din România, precum și Asociația pentru Păstratrea Tradiției Croate, cu cadre didactice și fețe bisericești din zonă. Pavo Barišić, ministrul Educației al Republicii Croate, a reafirmat intenția de a sprijini mai puternic și mai concret învățământul în limba maternă al etnicilor croați dar a vorbit și despre importanta colaborarea pe care o are statul său cu România, pe probleme de învățământ, în cadrul Uniunii Europene.
Și domnia sa și parlamentarul Vesna Babeković și-au exprimat bucuria că această comunitate croată supraviețuiește frumos de 700 de ani, reușind să rămână compactă și astfel să ducă mai departe limba, credința și tradițiile sale. Limba și educația sunt considerate piloni incontestabili ai existenței unei comunități etnice și aici exact asta s-a păstrat așa cum se cuvine.
Secretarul de stat Kiraly Andras Gyorgy a exprimat, la rândul domniei sale, bucuria că această comunitate a rămas unită între granițele ei geografice și lingvistice, o oarecare izolare geografică ajutând însă la păstrarea tradițiilor. Secretarul de stat a mai spus că Ministerul Educației așteaptă cu interes sprijinul croat pentru această comunitate și sistemul românesc face eforturi la rândul lui să prezerve învățământul în limbile materne ale minorităților.
Croații s-au așezat in Banat venind in mai multe etape. Acești „croați” sunt in mare parte din familia bunievicilor. Bunievicii au fost atestați mai întâi in Bosnia medievală. Erau vlahi. Vlahii constituiau majoritatea locuitorilor Bosniei și Herțegovinei. Vlahii au fost slavizați frecventând biserica sârbă. Mulți au trecut la Bogomilism. La venirea turcilor mulți au devenit musulmani dar o parte au trecut la catolicism (cazul bunievicilor). Bunievicii au migrat spre Nord-Est si au ajuns in Voivodina, lângă Banat. Apoi unii au ajuns și in unele localități din Ungaria și România de astăzi. Astăzi ei au uitat trecutul și știu doar că sunt croați. De regulă, catolicii din Serbia erau numiți croați.
Bibliografie:
Karl Kaser, Household and Family in the Balkans: Two Decades of Historical Family. LIT Verlag Münster, 2012, p.113