Timișoara a fost, de-a lungul anilor, zdruncinată de câteva crime care au oripilat opinia publică. Continuăm povestea uciderilor care s-au petrecut în orașul de pe Bega. Unele misterioase, altele teribil de crude, crimele care au pus pe jar autoritățile din Timișoara au ținut prima pagină a ziarelor din toată țara.
Posibil cea mai șocantă crimă din Timișoara s-a petrecut în primăvară anului 2018. O mamă, educatoare, și-a ucis cu sânge rece copilul în vârstă de doar patru ani. Totul, spun acum procurorii, din cauza geloziei și a disperării că soțul o va părăsi.
Cazul educatoarei din Timișoara, care și-a ucis fetița de patru ani, a fost oficial închis la nici un an de la tragedie. Femeia a primit pedeapsa definitivă la începutul lui 2019. Magistrații Curții de Apel Timișoara au decis ca Oana Neț să stea după gratii 18 ani și 8 luni. De asemenea, fosta educatoare trebuie să plătească daune morale în valoare de 60.000 de euro soțului său. Acum ea va fi încarcerată la Penitenciarul de Maximă Siguranță din Arad.
Filmul crimei, prin ochii anchetatorilor
„La data de 14.03.2018, procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș au dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecta Neț Oana-Răzvana, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violență în familie (omor comis asupra unui membru de familie — fiica), prevăzută de art. 199, alin. 1, raportat la art. 188, alin. 1, din Codul Penal. Din probele administrate până în prezent, în cauză rezultă bănuiala rezonabilă că, în data de 13.03.2018, în jurul orei 17:30, suspecta Neț Oana-Răzvana a ucis-o prin înecare pe fiica sa minoră, în vârstă de patru ani, în baia din locuința acestora, situată în localitatea Timișoara, victima decedând prin asfixiere, ca urmare a pătrunderii apei în căile respiratorii.
De asemenea, ulterior comiterii faptei, suspecta a încercat să se sinucidă prin tăieturi superficiale la nivelul brațelor și prin ingerarea unei substanțe toxice. Inculpata a fost transportată la Spitalul Municipal din Timișoara, după ce a băut erbicid. Ulterior, ea a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență, fiind internată pe secția de Toxicologie”, au detaliat procurorii.
Când moartea fetiței a fost făcută publică, iar polițiștii au împânzit locuința educatoarei din cartierul Ronaț, vestea a ajuns rapid și la Școala Generală din Pișchia, de care aparține Grădinița din satul Murani, unde preda Oana Neț. Stupoarea s-a instalat imediat pe chipurile colegilor de muncă.
„Suntem toți în stare de șoc. Nu ne putem explica. Eu am avut cu ea, de la 1 septembrie 2017, de când sunt numită în funcție aici, la Școala din Pișchia, o relație profesională foarte bună. Cu copiii, cu grupa, cu activitățile, cu tot ce a fost legat de partea noastră profesională nu am decât cuvinte de laudă și de respect. Nu am informații în legătura cu viața ei personală sau cu modul în care își desfășura activitățile extra-grădiniță”, a spus Diana Urzică, directoarea școlii din Pișchia, de care aparține și Grădinița din Murani.
Am stat atunci de vorbă cu câteva persoane din sat, care au cunoscut-o pe femeie. Mai multe bunici povesteau cum își duceau nepoții cu plăcere la grădiniță, cât de mult o iubeau pe educatoare și cât de bine se purta aceasta cu cei mici. Localnicele din sat povesteau cu lacrimi în ochi despre Oana și nu își explicau cum a putut recurge la un asemenea gest.
Pe timpul investigației, suspecta nu a scos o vorbă de față cu presa. Nici măcar nu și-a ridicat privirea de sub gecile cu care își acoperea fața când era dusă la audieri și se trezea față în față cu reporterii și camerele de filmat. Nu a spus nimic și părea mai de grabă că se află într-o stare de transă, neconștientizând ceea ce a făcut.
Totuși, procurorii au reușit să afle motivul din spatele teribilei crime: gelozia. Soțul Oanei era pe punctul de a o părăsi. Disperată, femeia și-a ucis copilul și a reușit astfel să distrugă nu doar două vieți — a ei și a fetiței —, dar și a tuturor celor care au cunoscut-o și iubit-o pe cea mică.
Un caz aproape uitat — Iosif Costinaș
Anul acesta se împlinesc 17 ani de la dispariția și 16 ani de la moartea jurnalistului Iosif Costinaș. Acesta a fost o personalitate marcantă a Timișoarei, iar misterul morții sale nu este descifrat nici acum. Poliția a catalogat-o drept sinucidere, dar apropiații lui Bebe, așa cum îi spuneau prietenii, nu au acceptat această variantă.
Totul a început în iunie 2002. Bebe a dispărut fără urmă. Autoritățile, familia și prietenii l-au cătat peste tot. Nimeni nu își explica unde și de ce a plecat, lăsând rubricile la care muncea cu dedicație în urmă. Răspunsul a venit exact un an mai târziu. În iunie 2003, pe un câmp din apropiere de Timișoara, în Pișchia, lângă calea ferată, erau descoperite de un localnic rămășițele unui om. Anchetatorii au descoperit și hainele care au fost recunoscute de familia lui Costinaș. De asemenea, pe cămașă era o pată de sânge. Testele AND au confirmat că este sângele lui Bebe. Nu a durat mult și ancheta s-a încheiat cu verdictul sinucidere.
Polițiștii au declarant atunci că au ajuns la această concluzie pentru că au găsit și trei flacoane de Diazepam lângă rămășițele jurnalistului. Însă prietenii și familia lui Bebe au refuzat să creadă acest lucru. Și au avut motive!
Când au început și jurnaliștii timișoreni, colegii lui Iosif Costinaș, să ancheteze cazul, au aflat de la mai mulți medici și farmaciști că un bărbat de vârsta și statura lui Bebe nu ar fi putut să se sinucidă cu pastilele provenind din trei flacoane de Diazepam. Apoi, apare întrebarea: erau ale lui Costinaș flacoanele?
Și de aici, multe semne de întrebare. De exemplu, flacoanele de plastic puteau fi duse de vânt sau acoperite cu pământ în anul în care, spun polițiștii, cadavrul a stat pe câmp. Și pentru că rămășițele au fost găsite chiar lângă calea ferată, se pune întrebarea: „De ce nu a fost văzut timp de un an de controlorii de cale?”. Mai ales că în registrele CFR s-a consemnat că acele șine erau verificate săptămânal. Chiar dacă rămășițele ar fi fost acoperite cu iarbă și frunze, mirosul cărnii în descompunere i-ar fi alertat pe ceferiști.
De asemenea, toți cunoscuții lui Bebe spuneau că acesta era, din principiu, împotriva medicamentelor. Nu lua nicio pastilă, și starea sa psihică era bună, susțin apropiații lui.
Ziaristul s-a ocupat îndeaproape de dosarele Revoluției. Voia să afle adevărul și scria mult despre asta. De la jurnaliști aflăm că Iosif Costinaș ar fi pregătit o carte înainte de dispariție. Aceasta ar fi dezvăluit secrete bine păstrate de lumea interlopă și publică a Timișoarei. Manuscrisul nu a fost recuperat nici până azi.
Însă totul a rămas un mister. Unde a dispărut Bebe timp de un an? De ce nu a contactat pe nimeni? Ce căuta în zona pădurii de la Pișchia? De ce s-ar fi sinucis? Dacă a fost ucis — cum cred apropiații — de ce?