În Vinerea Mare, seara, și în bisericile ortodoxe din Timișoara s-a oficiat Denia Prohodului. Credincioșii care au participat la slujbă, în ciuda vremii închise și friguroase, au mers în procesiune în frunte cu preoţii și au ocolit sfântul lăcaș de trei ori.
După aceea, așa cum se procedează în Banat și Transilvania, ritualul a continuat și participanții la procesiune au trecut pe sub Sfânta masă (Epitaful), o pânză pe care este imprimată icoana înmormântării Mântuitorului.
La sfârşitul procesiunii, Epitaful este aşezat pe Sfânta Masă, în mijlocul bisericii, unde rămâne până la slujba de Înălţare a Domnului.
Cercetătorii etnografi susțin că, în comunitățile tradiționale, se considera că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului și întunericului, oamenii rămânând fără protecție divină. Se spunea că Vinerea Mare ar echivala cu 12 vineri obișnuite, denumirea de Vinerea Seacă, cum se mai numește această zi, explicându-se prin postul negru pe care mulți oameni obișnuiau să-l țină.
În unele zone ale țării se afumă cu tămâie pomii și casele pentru a le feri de animalele sălbatice, de trăsnete, boli și dăunători.
