Publicul timișorean a avut ocazia să fie părtaș la Revoluția spusă prin ochii unor persoanje feminine puternice. Poveștile auzite în cadrul spectacolului „Copiii noștri vor fi liberi” au fost de-a dreptul cutemurătoare, la fel ca piesa în sine.
Oamenii nu numai că au fost părtași la evenimentele din 1989, prin prisma poveștilor, ci au avut ocazia să pășească în încăperile din perioada comunistă, și să ia parte la o pomană, să aprindă o lumânare în cinstea soțului răposat Alexandru.
Poveștile de la Revoluție sunt toate despre morți. Părinți, soție, soț… Fiecare dintre femeile care au supraviețuit în timpul Revoluției duc cu ele crucea tristeții, a vinovăției, a disperării. Unii oameni nu-și mai găsesc soțul sau soția. Morți, aceștia au fost aruncați în gropi comune și incinerați. Rudele lor, nu i-au mai găsit și s-au văzut nevoiți să facă pomeni pentru morminte goale.
Alți timișoreni au rămas fără persoanele iubite și au fost forțați să tăiască cu sentimentul că moartea celui iubit a survenit din vina lor, fiindcă ei sunt cei care i-au dus în Operei, la Județean sau la Podul Decebal.
Au fost și copii care, în acele zile, au rămas pe holuri la Județean, cu hainele, bijuteriile și încălțămintea părinților în brațe. Ei s-au văzut nevoiți să învețe să tăiască singuri, cu durerea și disperare, dar și sentimentul că părinții lor nu mai sunt, iar trupurile lor lipsesc. Amintirile cu ei, perdute în negura timpului au devenit simple fantome, fiindcă nu au avut ocazia nici să-i îngroape creștinește.
Spectacolul a fost cutremurător, dramatic, care trezea în public, nu numai empatia simțită datorită jocului actoricesc splendid, ci și propriile trăiri și sentimente față de moarte, de dragoste și de persoanele dragi. Era o piesă la care nu ai avut cum să te plictisești, fiind o reprezentație dinamică, în circuit. Publicul trecea dintr-o cameră în alta, acolo unde erau așteptați de către un personaj cheie care-și spunea povestea.
Piesa a fost una de teatru 1:1. Dacă în spectacolele obișnuite există o distanță fizică între scenă și public, aici, publicul a avut ocazia să facă parte din peisaj și, cu reținere, să interacționeze cu personajele.
„Cumva spectacolul mi-a dat iluzia că sunt acolo și că trăiesc acum peste 35 de ani. Când am fost în încăperea de la capelă mi s-a făcut pielea de găină. Țineam lumânarea în mână și eram cuprinsă de emoții. Femeia ne-a mulțimit că am venit și n-am știut ce să spun”, ne mărturisește un timișorean care a asistat până la final în cadrul reprezentației.
Conceptul și Regia spectacolului îi apraține regizoarei Anda Drăgan. Scenariul piesei a fost scris pe baza mărturiilor Anei Belici, Ioanei Bărbat, Mihaelei Ferkel și ale lui Ioan Bânciu, documente cuprinse în arhivele Memorialului Revoluției.
Actrițele care au dat viață personajelor sunt Ioana Cojocărescu, Cătălina Nichitin și Flavia Perșa, iar Raul Păcurar a fost cel care a dat glas mărturiei lui Ioan Bânciu, a cărui soție a murit la 17 decembrie, în împușcăturile de la Podul Decebal.
Evenimentul face parte din programul „Timișoara, 35 de ani de libertate”, dedicat Revoluției anticomuniste din decembrie 1989. Spectacolul este finațat prin programul „Energie! Burse de creație”, derulat de Primăria Municipiului Timișoara, prin Centrul de Proiecte.
