Autorităţile vamale din Serbia şi-au trimis, recent, la Timişoara, o delegaţie de specialişti în gestionarea riscurilor cu caracter vamal şi fiscal, care s-a întâlnit cu vicepreşedintele ANAF, Dorel Fronea, şi alţi reprezentanţi ai autorităţii vamale de la nivel central şi regional. După cum ne-au comunicat ofiţerul de presă al Direcţiei Regionale Vamale Timişoara, Daniela Şora, discuţiile s-au axat pe stabilirea unor planuri de acţiune comune pentru combaterea traficului ilicit de mărfuri, în special al celui de ţigarete. Ce dovedeşte, printre altele, această preocupare acută a autorităţilor vamale din România şi Serbia? Faptul că, inepuizabilă, contrabanda cu ţigări la frontiera de vest a României continuă să ardă la foc mocnit, în ciuda demonstraţiei de forţă cu mascaţi şi helicoptere care avut loc, în februarie 2011, la Vama Moraviţa.

Aproape zilnic sunt săltaţi de pe şoselele Timişului, cu pachete de ţigări ascunse până şi în rezervoarele autoturismelor, cărăuşii implicaţi în traficarea tutunului provenit din Serbia, însă efortul poliţiştilor şi procurorilor este ignorat, de cele mai multe ori, de către instanţele de judecată care, de regulă, dispun restituirea ţigărilor confiscate. Invocând regimul special al teritoriului dintre cele două bariere, supranumit şi „no man’s land”, judecătorii şi-au făcut un obicei din a restitui marfa achiziţionată de traficanţi de la free-shop-urile din zona de frontieră.

„De regulă, instanţele returnează o mare parte din ţigările confiscate în vamă, pe fâşia verde sau pe şosele, după ce traficanţii invocă faptul că sutele de cartuşe de ţigări le-au cumpărat din free-shop pentru consum propriu. Nu-mi permite legea, dar i-aş reţine 24 de ore şi le-aş da ţigări, să fumeze non-stop, să văd ce cantitate de tutun ar consuma pe zi. Nu este posibil ca judecătorii să ia de bună explicaţia cu ţigările cumpărate pentru consum propriu şi să dispună restituirea mărfii. Pe de altă parte, în cazurile în care reţinerea ţigărilor în vederea confiscării se produce în spaţiul dintre vămi, deseori procurorii spun că am acţionat pe un teren ce nu ţine de competenţa noastră. Deocamdată, nu au reuşit să-mi explice unde începe România: de la barieră sau de la linia albă?” s-a întrebat retoric unul dintre foştii şefi ai Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Timiş, după ce, în urmă cu câţiva ani, a privit neputincios cum instanţele locale au restituit traficanţilor un transport de ţigări în valoare de peste 25.000 de euro.

Dosarele Moraviţa, peste 100 de ani de închisoare, cu suspendare

Cu siguranţă, cea mai fidelă radiografie a contrabandei cu ţigări de la frontiera cu Serbia au făcut-o procurorii DNA în rechizitoriul prin care, în 2011, au trimis în judecată nu mai puţin de 41 de vameşi şi poliţişti de frontieră. Conform evaluărilor DNA, în cele patru luni cât a durat monitorizarea anticorupţie a Punctului de control şi trecerea frontierei (PCTF) de la Moraviţa, s-au traficat ţigări de contrabandă în valoare de 3,3 milioane de euro. Actul de acuzare a radiografiat fidel activitatea lucrătorilor vamali şi a poliţiştilor de la Punctul de Trecere a Frontierei (PTF) Moraviţa în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011, investigaţia bazându-se pe aportul a patru agenţi sub acoperire infiltraţi în punctele cheie ale vămii. Infracţiunile reţinute de procurorii DNA în sarcina celor 41 de inculpaţi sunt aderare la un grup infracţional organizat, dare şi luare de mită şi contrabandă în formă continuată. Procurorii DNA au demonstrat faptul că la PTF Moraviţa a existat un grup infracţional organizat format din poliţişti de frontieră, lucrători vamali şi persoane implicate în activităţi de trafic ilegal cu ţigări provenite din Serbia.

În schimbul mitei primite zilnic, 50 de euro pentru fiecare bax de ţigări introdus în ţară, poliţiştii şi vameşii nu efectuau nici un control la traficanţii care făceau parte din grupare. Sumele astfel colectate erau împărţite, în mod egal, la sfârşitul programului de lucru, între şeful de tură al vameşilor şi şeful de tură al poliţiştilor de frontieră. În general, fiecare bugetar încasa după o zi de lucru între 100 şi 900 de euro.

„La nivelul Punctului de Trecere a Frontierei Moraviţa a existat un grup infracţional organizat format din poliţişti de la punctul de trecere a frontierei şi de la alte structuri poliţieneşti, lucrători vamali şi persoane implicate în activităţi de trafic ilegal cu ţigări provenite din Serbia. Membrii acestei grupări infracţionale au acţionat coordonat, scopul urmărit fiind comiterea unor infracţiuni de corupţie şi de contrabandă, pentru a obţine beneficii materiale”, precizează procurorii, sintetizând activitatea din vamă ca fiind „activităţi de comerţ bazate pe achitarea preţului de corupere”, şi nu a unei frontiere de stat.

În general, pe fiecare tură se adunau de la traficanţi între 4.000 şi 7.000 de euro, care era distribuită egal între colegii de tură. În iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a condamnat nu mai puţin de 66 de inculpaţi la peste 100 de ani de închisoare, însă, paradoxal, doar 5 dintre acuzaţi au primit condamnări cu executare în spatele gratiilor. În ciuda pedepselor blânde, inculpaţii au fost obligaţi la restituirea a milioane de euro către bugetul statului. De asemenea, în martie 2016, Curtea Supremă a pronunţat sentinţele definitive şi în dosarul Moraviţa 2, stabilind ca 12 din cei 23 de inculpaţi să execute pedepsele în regim privativ de libertate.

Contrabanda de ţigări şi falimentul fabricii de ţigarete de la Timişoara

Una dintre unităţile industriei locale puse pe butuci de contrabanda instituţionalizată cu ţigări a fost, cum era de aşteptat, Fabrica de Ţigarete Timişoara, care, în 2004, a dat faliment şi şi-a închis porţile.

„Am făcut tot ce am putut pentru a salva fabrica. Am adus două contracte, însă producţia putea reîncepe doar dacă  exista o cerere serioasă pe piaţă şi oamenii s-ar fi reorientat spre ţigările româneşti. La vremea respectivă, piaţa nu cerea mai mult decât necesarul acoperit de cele trei fabrici ale SNTR rămase în producţie, printre care nu se număra şi fabrica de la Timişoara. Nu ştiu dacă menţinerea în producţie a acelor unităţi a fost cauzată de interese politice, iar dacă închiderea unităţii din această parte de ţară a avut legătură cu traficul din zonă”, spune ultimul director al Fabricii de Ţigarete Timişoara, fostul adjunct al şefului Securităţii Timiş, Radu Tinu.

Paradoxal, pentru a prelungi activitatea întreprinderii, Radu Tinu nu s-a ferit să colaboreze chiar cu concurenţa de pe plan local, respectiv fabrica de ţigări a lui Zaher Iskandarani, căreia îi prelucra tutunul folosit în fabricaţie.

“La un moment dat, am creat o ţigară nouă – Millenium, care a fost bine primită pe piaţă. La nivelul SNTR s-a luat decizia de a nu promova această marcă. M-am dus la Ministerul Agriculturii pentru a solicita sprijinul, însă nu am fost primit în audienţă”, îşi aminteşte viceliderul sindicatului, Traian Neica. În ciuda presiunilor sindicale, în 2004, ultimii 257 de angajaţi ai societăţii au primit preaviz pentru desfacerea contractului de muncă, fiind păstraţi doar 13 angajati pentru paza şi conservarea activelor firmei.

De altfel, la falimentarea fabricii au pus umărul, oarecum, şi firmele care şi-au adjudecat terenuri pentru construirea de duty-free-uri în Vama Moraviţa, în perioada în care combaterea traficului de ţigări încă nu devenise un obiectiv de interes naţional şi chiar internaţional, dacă ne gândim că era susţinut de marile concerne mondiale de ţigarete, care activau pe piaţa românească. Printre acestea figurau, la vremea respectivă, Andra Trans SRL Moraviţa, reprezentată de Remus Răzvan Brăzdău, consilier local PNL şi nepotul primarului din localitate. Un alt lot a fost adjudecat de firma A&C Duty Free SRL, condusă oficial de Gabriel Cruciat, fostul ginere al avocatei Angelina Tufariu, fost procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

O altă parcelă a fost primită de SC Lucian Company SRL, reprezentată de Lucian Cotora, fost consilier local PNG şi chiar preşedintele şedinţei de Consiliu Local în care s-au adoptat hotărârile de atribuire a parcelelor de tern din vamă. Alte parcele au ajuns la firmele Oktaeder SRL din Timişoara, Centrumag SRL Timişoara, plus firmele arădene Doris Com şi Agmen SRL. De asemenea, unul dintre milionarii vestului cu afaceri în zona duty-free-urilor este şi sirianul Ahmed Jabri Tabrizzi, care, în urmă cu câţiva ani, a avut un conflict deschis cu fostul şef al Inspectoratului general al Poliţie de Frontieră, generalul de brigadă Aurel Neagu.

„Au încercat să-mi forţeze mâna şi să le cedez terenul pe care urma să-mi construiesc un duty-free. Au venit cu un excavator şi au început să demoleze tot ce construisem acolo. Am ajuns rapid la Moraviţa şi am fost întâmpinat de nişte băieţi bine făcuţi, care mi-au spus că, din raţiuni de stat, e bine să cedez. Am solicitat intervenţia poliţiei, am făcut o plângere pentru uzurpare de posesie, însă a doua zi dimineaţă am fost sunat de generalul Aurel Neagu, care mi-a propus o înţelegere. Era destul de avantajos pentru mine şi astfel am căzut la pace”, ne-a dezvăluit milionarul de origine siriană Ahmed Jabri Tabrizzi.

Cum combat autorităţile din Serbia traficul ilegal de ţigări de la frontiera cu România?

Preocupările autorităţilor sârbe pentru stoparea traficului ilegal de ţigări la frontiera cu România nu au putut fi surprinse în acest material de presă, în condiţiile în care reprezentanţii Consulatului General al Serbiei din Timişoara nu au răspuns pozitiv solicitării noastre privind intermedierea unei întâlniri cu conducerea Poliţiei de frontieră din Vârşet.

“Ne pare rău, dar, noi, ca reprezentanţă consulară, ne ocupăm doar de problemele cetăţenilor sârbi aflaţi în România sau de reprezentarea Serbiei la nivel diplomatic în relaţia cu autorităţile locale. Nu avem competenţa de a furniza recomandări pentru instituţiile publice din Serbia. Înainte de a vă hotărî să plecaţi la Vârşeţ pentru a obţine informaţii despre acest subiect, cred că este important să aveţi o legătură prestabilită acolo, iar acest lucru îl poate face Consulatul României de la Vârşeţ”, ne-au lămurit subalternii consulului Lazar Manojlovic. Reticenţa autorităţilor sârbe de a discuta despre traficul de ţigări a fost împărtăşită, oarecum, şi de reprezentanţii diplomatici ai României din Serbia. Cererea de sprijin adresată Consulatului României din Vârşeţ a rămas fără răspuns, motiv pentru care ne-am adresat Ministerului Afacerilor Externe.

„Reprezentanţa noastră consulară de la Vârşeţ nu are atribuţii în acest sens. Vă trimit datele de contact ale ataşatului pe Afaceri Interne de la Ambasada României din Republica Serbia”, ne-a comunicat Biroul de presă al MAE. În ciuda insistenţelor noastre, comisarul şef Zoran Giurcovici, de la Ambasada României din Belgrad, nu a catadicsit să ne răspundă la cererea ce viza obţinerea unor date despre combaterea traficului ilegal cu ţigări de la graniţa Serbiei cu România.