Evenimentul “Eye Contact” s-a desfăşurat, marți 31 octombrie a.c. în Piaţa Libertăţii. De la orele 17.00, lumea a început, pas cu pas, să se adune şi să experimenteze contactul vizual cu Celălalt. Deşi erau doar 8 grade Celsius, experimentul a funcţionat până la sfârşitul evenimentului, mai exact, până la orele 19.00. Fiecare contact vizual s-a încheiat cu o câte o îmbrăţişare, iar zâmbetele participanţilor nu au întârziat să apară. Cupluri sau persoane necunoscute, organizatori sau prieteni, chiar şi eu, am încercat să ne rupem de realitate pentru câtva timp. Şi cei care au privit de pe margine au fost încântaţi să privească momentele de conexiune dintre ceilalţi. Chiar şi din spectatori au fost persoane interesate de a încerca un lucru nou.
Apropierea este evidentă, iar oamenii sunt mult mai conectaţi între ei după ce se întâmplă contactul vizual. Este un joc amuzant care iţi fură surâsul de pe buze.
După o oră de priviri în ochi şi lumina din Piaţa Libertăţii s-a stins pentru câteva secunde. Înserarea şi frigul s-au instalat mai mult, dar cei din jurul meu au rămas aceiaşi. Experimentul nu s-a încheiat, iar conexiunea privirilor a persistat cu mult peste cele întâmplate.
Transcriu sentimentele pe care le-au avut participanţii la eveniment şi cum au văzut ei experienţa “Eye Contact”:
“E diferit cu fiecare persoană. Este o experienţă unică şi nu aş vrea să o trec, prin mental, emoţia. Pur şi simplu, te simţi conectat şi acasă”.
“Este o experineţă foarte plăcută. Conectată sau deconectată la absolut nimic în momentele respective, ori conexiunea la persoană ori deconectată complet de orice. Depinde de ce încerci tu să transmiţi. Te pui în faţa omului şi îţi dai seama că ceva se întâmplă: ori transmiţi, ori primeşti ceva. Deja lumea începe să zâmbească şi să se elibereze”.
“Este a treia ediţie şi este a treia oară când vin. Este fain. Prima dată pentru mine a fost puţin mai retras, dar după primele două, trei persoane deja e altfel”.
“Până acum făceam asta doar cu prietenii (…). De obicei, oamenii fug de privitul în ochi, în general. Pentru mine e confortabil. Mi se pare foarte interesant să stai să priveşti un om pentru că, de obicei, oamenii au tendinţa să îşi ascundă privirea sau să nu ţină contactul aşa de mult timp”.
“După un minut, am simţit că m-am obişnuit cumva. După aceea, m-am cam pierdut în ochi, nu ştiu de ce pentru că, în mod normal, când mă uit la cineva, nu mă uit la un ochi sau altul, dar aşa, în situaţii de genul, trebuia să mă concentrez. E interesant”.
“A fost un fel de empatie, gen nesiguranţă, până la urmă m-am relaxat. De obicei ca să privesc aşa, mai îndelung, să îmi pot relaxa privirea, profund, nu mă uit neapărat într-un ochi sau în celălalt, ci cumva focalizez privirea puţin în spate, dar în aşa fel încât să pot vedea ambii ochi”.
Se împrietenesc cald cei din jurul meu. Se întreabă cum sunt, ce hobby-uri au, de unde sunt. E un prilej bun de a cunoaşte persoane noi, chiar şi dacă ar fi cineva introvertit. Totul e real, iar telefoanele nu mai există pentru a te contacta cu celălalt. Nu mai există prejudecăţi în momentele respective.
Evenimentul “Eye Contact” este la a treia ediţie în anul acesta, în Timişoara: “Am văzut un eveniment în Cluj, cred că toamna asta, şi ne-a atras foarte tare ideea. L-am sunat pe organizatorul din Cluj şi ne-a spus cum realizează el evenimentul. Am organizat în 7 septembrie şi s-a mai întâmplat în 23 septembrie atunci când a fost Ziua Mondială a Eye Contactului”, a povestit Raluca Macovei, organizatoare a evenimentului.
