De o destul de îndelungată vreme se întâmplă un fenomen îmbucurător în general, dar care pune pe gânduri dascălii și primarii comunelor. La anumite perioade în care treaba merge bine în comunități se întâmplă câte o explozie demografică mai puțin așteptată. Brusc apar mai mulți copii ce vor să între în prima clasă de școală. Și ce te faci când școlile sunt deja neîncăpătoare? Sălile de clasă sunt puține și inevitabil se va face școală în mai multe ture. Și de dimineață, dar și de după masă. Ba au fost chiar și cazuri nefericite cu trei ture de învățare. Sigur că randamentul celor mai mici nu mai este cel optim. Apare oboseala și neatenția la ore.
Soluții sunt destul de multe, dar toate costă. Una dintre acestea, care deja funcționează cu succes la noi, în cinci comune din Timiș și la o școală din Timișoara, este destul de simplă și elegantă. Sigur că este nevoie de bani, dar parcă nu chiar de așa mulți, ca în cazul construirii unor noi corpuri de clădire clasice.
Există elemente prefabricate din materiale extrem de durabile ce se montează aproape ca în jocurile de copii cu cuburi. Sunt clădirile din module ce se pot îmbina în fel și chip și din care rezultă săli cu suprafață variabilă cu toate utilitățile. Este ca și cum s-ar asambla niște piese de lego supradimensionate ce se potrivesc ușor între ele. Unii mai neîncrezători s-au grăbit să le numească containere de construit. Dar nu au nimic de a face cu containerele, decât aceleași dimensiuni standardizate.
Sunt elemente de construcție ce seamănă foarte bine cu niște felii transversale dintr-o sală obișnuită. Prin alipirea a două, trei sau chiar patru elemente rezultă o sală de clasă foarte spațioasă cu tot confortul necesar. Așa numitele containere sunt dotate cu instalație electrică modernă, izolație termică cu mare putere de izolare, ferestre moderne în mai multe straturi, incălzire și ventilație.
Construcții modulare în Timișoara și în cinci comune din Timiș
Cel mai la îndemână exemplu este al Școlii Gimnaziale numărul 30 din Timișoara, unde modulele de acest fel adăpostesc șase săli de clasă, fiecare cu câte 25-28 de elevi.
Întregul ansamblu de module are un hol larg și spațios pe mijloc, iar grupurile sanitare necesare sunt amplasate la capătul acestuia. S-a evitat soluția mai simplă, cea de achiziționare a modulelor fără grupuri sanitare. Atunci cei mici ar fi trebuit să străbată curtea școlii, pe orice vreme, pentru a ajunge la toaletele din clădirea principală. Așa nu au nevoie să mai iasă afară decât la joaca din recreații.
Soluția a fost căutată tocmai prin aglomerarea de clase a doua. A fost depus un memoriu 
pentru o nouă construcție pe piloni deasupra uneia din curți. Dar costurile sunt extrem de mari.
Colectivul de conducere format din directoarea Mihaela Șora și directoarele adjuncte Crina Rusu și Diana Cioca au căutat mult, dar în final au găsit soluția clădirilor modulare ce deja funcționează în alte regiuni. Au cerut sprijinul primăriei. Și, spre mare surprindere, foarte repede s-a aprobat o astfel de investiție. În mai puțin de un an au fost obținute toate aprobările necesare.
Construcția nu a durat mult. Dacă nu ar fi fost vremea potrivnică poate se ridica totul într-o săptămână. A durat puțin mai mult, dar a meritat din plin.
O astfel de clădire se poate, la nevoie, etaja prin adăugarea de alte module suplimentare. Doar în acest caz este nevoie de o mai sporită atenție la terenul pe care se instalează. Dacă se alege varianta cu un singur nivel este suficient un teren plan fără a se recurge la o fundație.
Doamna Crina Rusu povestește că la început erau reticenți și dascălii și unii aparținători ai celor mici. Și au cerut acordul părinților. Se temeau de un refuz. Dar până la urmă a fost nevoie să se tragă la sorți clasele ce vor învăța în noua clădire modulară. Acum toți ar vrea 
acolo când văd că temperatura este constantă. Iluminatul perfect a trebuit atenuat prin jaluzele la ferestre.
Prin efortul comun al unor sponsori, dar și a unor acțiuni ce au adus ceva fonduri în pușculița școlii toate clasele au fost dotate cu proiectoare, calculatoare, table electronice inteligente și mobilier pe placul celor mici.
Căprărescu Rocsanda, dascăl la una dintre clasele ce învață în școala „lego” crede că este o norocoasă. Acum nu ar mai pleca într-o sală de clasă clasică.
Soluția este extrem se simplă și la îndemâna oricărei primării, chiar și în mediul rural unde nu există probleme de spațiu.
După cum explică inspectorul școlar șef adjunct, Halasz Ferecz, aceste clădiri modulare funcționează deja cu succes în cinci comune din județ printre care: Dumbrăvița și Peciu Nou. Nu este treaba directă a ISJ ridicarea de astfel de clădiri, ci a primăriilor de care aparțin școlile. Dar acolo unde se va cere vor da tot sprijinul necesar.
Pe lângă Școala Gimnazială nr. 30, o astfel de clădire din bucăți se va ridica în viitorul apropiat și la Liceul Grigore Moisil. Probabil astfel se vor atenua o parte din neajunsurile provocate de șantierul ce nu se mai încheie de mulți ani la școala de pe strada Doja. Acolo este un dezastru cu final greu de întrevăzut.