Ultima ieșire pe alte meleaguri, din afara României, mi-a confirmat ceea ce știam doar din auzite sau din statisticile făcute de Ministerul Sănătății și universitățile de medicină de la noi: mii de medici români și-au găsit menirea în cele mai îndepărtate colțuri de pe bătrânul continent european. Nemulțumiți de lipsa unui loc de muncă într-un spital sau altă unitate sanitară din țară, de condițiile profesionale, de salariile umilitoare care-i fac să accepte de la pacienți bani, câte o cafea, un pachet de ciocolată sau alte atenții, mulți medici români au preferat să-și caute norocul în altă parte. Unii au răzbătut mai greu, alții mai ușor, în sistemele de sănătate din alte țări ale Europei dar, cu mici excepții, sunt extrem de mulțumiți de alegera făcută și sunt apreciați acolo unde-și desfășoară activitatea.
Andrei, un medic bănățean stabilit în Franța
Deși este din Lugoj, Andrei a ales să studieze medicina în București și nu la Timișoara. A terminat Facultatea de Medicină din Capitală imediat după 1990 și a decis că cea mai bună soluție pentru viitorul său este să-și exercite profesia în altă parte. A ales Franța pentru că știa limba. Doar suntem francofoni. I-a fost mai greu decât cadrelor medicale care pleacă să muncească acum în Europa pentru că autoritățile sanitare din UE nu recunoșteau studiile sau specializările medicale din România.
Andrei a ajuns în nordul Franței, unde plecat de jos, de la stadiul de rezident. A muncit pe brânci să-și dea toate competențele necesare în sistemul medical din Franța și a răzbit. El povestește că medicii români sunt extrem de bine priviți de francezi pentru că sunt serioși în tot ceea ce fac. Există chiar o comunitate a medicilor români din Franța. „Dacă nu ar fi doctorii din România cred că s-ar închide multe spitale din Franța dar și din Europa”, spune Andrei, mai în glumă mai în serios. Nu există zonă din țara cocoșului galic în care să nu fie cel puțin un medic român.
Salariile pleacă de la 4.000 de euro, pentru medicii nou intrați în sistemul medical francez, ca practicieni și pot ajunge până la 7.000-8.000 după mai mulți ani. „Firmele de recrutare care-i atrag pe doctorii din România cu promisiunea unor salarii de 6.000 de Euro exagerează un pic” mai spune Andrei. Evident poți câștiga destul de mult dacă ți-ai propus lucrul ăsta, în condițiile în care lucrezi în plus, faci gărzi în spital, în funcție de specialitate.
După diferite surse, Andrei știe că în Franța ar fi la ora actuală între 4.000 și 8.000 de medici români, adică cei mai numeroși după cei de origine franceză. Pe medicii români care, așa cum spuneam, se numără cu miile, îi găsești de la generalişti în câte un sătuc pierdut, până la mari specialişti în spitalele şi universităţile pariziene şi marile oraşe. Dacă în primii ani erau primiţi cu reticență, adesea mai prost plătiți decât omologii lor francezi sau victime ale reţelelor de recrutare care le percepeau o taxă, de câţiva ani medicii şi cadrele medicale de origine română şi-au făcut un renume.
„Azi, dacă spui că eşti român eşti mai degrabă favorizat”, spune Andrei. „Asta pentru că medicii români au tras în sus nivelul şi exigenţele tuturor. Singura noastră problemă este cu imaginea pe care o dau despre România cerşetorii şi delicvenții care ne-au umplut străzile”.
Germania, patria adoptivă pentru Carmen, o doctoriță din Timișoara
S-a născut în mândra noastră urbe, într-o familie de intelectuali și a visat să fie doctoriță, ca majoritatea fetițelor de altfel, încă de la grădiniță. A făcut școala în limba germană, apoi și-a urmat visul și a intrat din prima la Medicină, chiar în anul în care Timișoara devenea primul oraș liber din România. Își amintește și acum acele zile din Decembrie 1989 când s-a nimerit pe la colegii din căminul UMF-ului din spatele Prefecturii, care stăteau cu saltelele în geam să nu bage teroriștii vreun glonț pe geam. În fine au fost niște ani mai agitați care nu-ți mai ofereau, la absolvirea celor 6 ani de studii, acel loc de muncă sigur așa cum se întâmpla înainte de 1990.
La terminarea studiilor, Carmen a ratat „la mustață” șansa de a rămâne în mediul universitar medical. S-a înscris chiar și la un doctorat, că doar avea intenții serioase. Numai că destinul a făcut să termine doctoratul în Germania, avantajată fiind că era și vorbitor de limbă germană. În anul 2000, la schimbarea dintre milenii, Carmen avea deja doctoratul susținut și un post frumușel de muncă în cercetare medicală, tocmai la Freiburg, unde și-a găsit și alesul și s-a căsătorit.
Acum, Carmen a ajuns șef de secție la cel mai mare spital din zona Freiburg și este extrem de mulțumită că a făcut pasul care trebuia, acum 20 ani când, așa cum spune și Andrei, din Franța, condițiile de recunoaștere a studiilor pentru români nu erau cele din anii de după integrarea în Uniunea Europeană.
În Germania, numărul doctorilor care provin din alte țări a crescut cu 120% în ultimii ani, conform datelor publicate de Asociația medicală din Germania. Astfel peste 31.000 de medici străini profesează în momentul de față în Germania. Dintre aceștia, peste 3.500 sunt medici români veniți să profeseze în Germania pentru condiții mai bune de muncă dar și pentru un salariu mult mai mare.
Nevoia de medici străini în Germania vine ca urmare a scăderii natalității în această țară dar și a faptului că puțini medici tineri doresc să le ia locul celor care ies la pensie. Medicii din Germania aleg și ei să plece, însă pentru alt tip de condiții. Astfel, mulți medici germani pleacă în țările scandinave pentru un program de lucru redus, sau în Elveția pentru salarii mai mari decât în statul german.
Sebastien, belgianul îndrăgostit de o româncă
Sebastien, un belgian din Bruxelles, s-a îndrăgostit lulea de Adriana, proprietara unei agenții de traduceri din Timișoara care, prin 2010, era în căutarea unui nativ, vorbitor de limbă franceză, care să supervizeze traducerile pentru diverșii clienți. A fost o dragoste la prima vedere. De atunci, Sebastien a venit de nenumărate ori la Timișoara. Admiră orașul și clima pentru că spune că în țara lui natală cerul e mai mereu acopereit și plouă destul de des.
Sebastien îi admiră în general pe români pentru puterea lor de muncă. El mărturisește că a văzut aici, în luna decembrie, muncitori care lucrau – în construcții – până la lăsarea întunericului. Așa ceva nu se prea întâmplă în Belgia. Pe de altă parte, spune că sistemul medical este plin de români: medici, asistente sau infirmiere. „Nu există spital belgian care să nu aibă cel puțin un angajat român, fie el medic, asistent sau infirmieră. Și totuși, mai este încă nevoie de multă forță de muncă în acest domeniu, pentru că eu, ca să ajung la un medic specialist pentru o consultație, aștept pentru programare cel puțin 3 luni, dacă nu e o urgență”, se destăinuie Sebastien.
El mai spune că medicii români care lucrează în Belgia sunt extrem de apreciați pentru profesionalismul și seriozitatea de care dau dovadă. Sebastien crede că dacă nu ar fi personalul medical român, Belgia s-ar confrunta cu o adevărată criză a sistemului sanitar
În loc de concluzie
Cifrele, destul de seci, de la Colegiul Medicilor din România sunt destul de îngrijorătoare. Responsabilii spun că pot rezulta cifre diferite, față de cifrele din statistici, pentru că un medic solicită la Minister documentele care îi dau dreptul să lucreze în străinătate, dar nu mai pleacă. Sau pleacă și se întoarce, după o lună-două, deci el continuă să activeze ca membru al Colegiului Medicilor din România. Cifra exactă a medicilor români care lucrează în străinătate rezultă din registrele de evidență ale Colegiilor din țările de destinație. În Franța sunt peste 4000 de medici români, avem un număr mare în Germania, în Italia… În total, peste 14.000 de medici români s-au stabilit în Occident în ultimii 15 ani. Exodul a început cu câțiva ani înainte de intrarea în Uniunea Europeană și continuă.