Chiar dacă Timișul și Mureșul nu sunt un fel de Loară a Banatului, decât la scară mult mai mică, și la noi există o salbă de clădiri istorice cândva impunătoare ce merită vizitate.
Conace ori chiar mici castele se mai găsesc și în zona noastră. Majoritatea au căzut victime ale nepăsării și paraginii aduse de neglijență și de trecerea timpului. În câteva cazuri izolate s-au făcut eforturi de a renova și revitaliza câteva clădiri ce au fost fala comunităților locale. Odată cu pierderea lor fizică, există riscul să se piardă și bogăția de povești și legende legate de aceste locuri. Tot mai puțini bătrâni mai cunosc trecutul localităților lor, iar tineretul, odată cu migrarea către orașe, se rupe de rădăcinile locurilor de baștină.
Pentru a contrabalansa cât de cât acest fenomen ce începe să se generalizeze, un grup de entuziaști de la Asociația Culturală Ariergarda a făcut eforturi și a reușit să pună cap la cap informații, imagini, date cunoascute sau mai puțin cunoscute, pentru a scoate un mic ghid al conacelor din județul nostru. Această lucrare se prezintă sub forma unei hărți sintetice ce poate fi cu ușurință cercetată de orice călător care își propune să viziteze locurile noastre.
Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în județul Timiș este partener al celor de la Ariergarda în acestă primă ediție a hărții. Delia Barbu, din partea APDTT și-a arătat disponibilitate de a facilita și alte astfel de inițiative viitoare.
Poveștile familiilor nobiliare care au trecut prin Banat, evenimente sau legende, moștenirea lăsată de acestea și felul în care toate s-au transformat până azi sunt argumentele invitației de a descoperi conacele și castelele din Timiș.
Broșura-hartă nu propune neaparat trasee fixe ca în marile ghiduri turistice, ci oferă posibilitatea de a alege în funcție de interes și de condițiile privind mijloacele de acces la aceste obiective turistice. Sunt de fapt doar imboldul de a porni pe un drum oarecare și de a descoperi ce se află acolo, dar cu câteva cunoștințe în plus față de cel ce nu s-a pregătit deloc.
Ghidul evidențiază 31 de conace din județul Timiș ca fiind demne de a fi văzute până mai există. Din păcate, acestea dispar. Au fost introduse şi obiective care nu mai există fizic. Conacul de la Poieni, păstrat în memoria colectivă a localnicilor și prin panorama montană oferită de locul pe care a ființat, precum și Conacul Duka din Cadăr. În broșură nu au fost incluse conacele din Timişoara sau Lugoj, ele fiind inserate într-o multitudine de alte obiective pe care cele două municipii le oferă turiștilor. Acestea sunt destul de cunoscute. Aici s-a insistat mai mult pe inedit și pe noutatea frustă ce nu a fost știută de masele largi de drumeți.
Conacele sunt cu precădere exemplificarea arhitectonică a perioadei iluministe şi romantice în Banat, în arhitectura lor regăsindu-se îndeosebi elemente baroce și neo-clasice. Unele conace sunt într-un stadiu de conservare acceptabil, și chiar într-o stare foarte bună – Conacul Manase-Hodoni, Conacul Ottlik-Izvin, Conacul Vârgici-Sinersig – iar altele care, deși adăpostesc instituții în orașele Jimbolia și Sânnicolau Mare, au un risc de degradare destul de mare.
Din istoria acestor construcţii, se pot trage învăţăminte valoroase. Clădirile au fost produsul unui anume nivel economic şi cultural direct dependent de un domeniu însemnat de teren arabil, lacuri și păduri, generator de mari venituri și aparținând de regulă unei familii nobiliare, care le-a dat și numele.
La realizarea materialului au fost folosite și lucrările „Județul Timiș – Cetăți, castele și conace”, Dinu Barbu, Editura Eurostampa, 2015 ; „Nobili Bănăţeni” – internet; „Lista monumentelor istorice ale județului Timiș” și „Enciclopedia României”.
Ca doi împătimiți ai cercetării frumuseților zonei Ioan Gropșian și Ovidiu Forai au explicat că potențialul turistic este mult mai vast și este la fel de important de a salva atât memoria locală cât și zidurile propriuzise.
