Comercianţii din Piaţa Traian s-au mutat acum două zile din nou în vechea lor locaţie, neterminată: Piaţa Badea Cârţan. Puţinii vânzători şi-au întins marfa pe câteva dintre tarabe. Un sfert din cele aproximativ 300 de mese numerotate şi aflate în piață au producţie expusă, de la fructe şi legume până la murături şi mirodenii. Restul tarabelor sunt goale, ba chiar unele dintre ele cu prelată, semn că un vânzător se poate ivi de îndată. Unul dintre lucrătorii de acolo se apucă de curăţenie, adunând în faţa sa mizeria găsită în marginea pieţei. “Aşa am lăsat, aşa am găsit”, vorba unui comerciant. Magazinele care vindeau odată pâine pe vatră, stau acum închise. Se aude că proprietarii lor ar fi luat drumul străinătăţii.
“Am stat acolo jumătate de an, ne-au adus înapoi. Ne-au adus înapoi că numai ne-a bătut ploile, ne-a bătut vântul, am avut corturi… ţigănie. La noi a fost foarte greu, dar asta este viaţa. Supravieţuim. Clienţii nu i-am pierdut, dacă marfa e de calitate, dar cu puţinul acela, e bun, mulţumesc Tatălui. Tinerii trebuie să mai schimbe ceva în ţara asta, că noi o să plecăm în lumea fără dor. Nici şefii pieţei nu sunt vinovaţi. Şi ei au dat de belea cu toată treaba asta. Nu ştiu ce firmă a fost pentru că s-a făcut o parte şi s-au prăbuşit grinzile. Noroc că nu a fost lume aici, că altfel ar fi murit oamenii”, a povestit o vânzătoare, aflată la a treia vârstă.
Comercianţii spun că afacerile unora dintre ei au fost “puse pe butuci”. Cinci standuri sunt închise, iar majoritatea sunt nemulţumiţi:
“Vindeam şi eu o shaorma, poate că doar asta ştiam să fac. Produceam ceva, plăteam oameni la lucru. Oamenii au plecat în Germania şi în Franţa. Auzeam <<Nu pot să îmi mai permit>>”.
Există oameni care au vândut ce au avut, dar și care au abandonat totul şi au plecat:
“Erau vreo şase oameni şi fugeau ca potârnichile după ce s-au prăbuşit cele două grinzi din filetul acela. Vedeţi ce filet subţire e? Oamenii nu mai au nici încredere. S-a stat din septembrie şi până acum vreo două zile. Şi în piaţa Traian s-a spart acolo cubicul (asfaltul). Pe vremea lui Ceauşescu iţi pica ceva (n.r. piesă de construcţie), o luai, o puneai în spate, o duceai, se verifica şi într-o săptămână era gata. Acum, e cu aprobare: <<Unde? La Timişoara?>>, << Nu, la Bucureşti>>. Acolo se fac expertize, se face programare, că nu se poate acum, că să veniţi peste două luni. <<Lasă-i pe ei să aştepte>>, poate îşi spun. Pe 27 septembrie a picat grinda şi a rămas aşa”.
Vânzătorii pieţei se plâng de condiţiile rele în care trebuie să îşi desfăşoare activitatea şi de faptul că nu există nici măcar toaletă:
“Mă întreabă cineva: <<Unde aveţi toaletă?>>. Şi zic <<În spate acolo (arată prin spate diferite locuri ferite de ochii clienţilor)>>. <<Păi şi unde mergeţi?>>. <<Pe la birt>>. <<Nu este toaletă?>><< Nu este>>”.
“Spaţiul e închis din septembrie. Au zis că închid 3-4 luni de zile, dar câte luni au trecut de atunci?” adaugă unul dintre vânzători.
Proiectul modernizării pieţei Badea Cârţan din Timişoara a fost declarat drept un eşec de primarul Nicolae Robu, care acuză constructorul de nerespectarea planului şi promite identificarea responsabililor.
Firma de construcţii, însă, susţine că proiectele erau greşite şi că angajaţiilor li s-a cerut să încalce legea numai să respecte datele oferite de proiectant.
Citește mai mult aici: Piața Badea Cârțan ar fi trebuit modernizată chiar și cu prețul unei tragedii. Dezvăluirile constructorului