„Coldea ar trebui să înfunde pușcăria dacă ceea ce vehiculează DNA se adeverește”.
Asta spune, cât se poate de clar, Băsescu, în stilul său tăios, de marinar obișnuit să dea câte o smetie peste botul oricui i s-ar fi părut, în vremurile de mărire, că ar fi fost incorect politic cu el. Cum ar veni, el l-a creat, el îl vrea acum pe general mort și îngropat pentru totdeauna.
Băsescu a înțeles de mult că pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. A simțit-o pe propria piele, tăbăcită bine în vremea securiștilor de partid și de stat, pe când dădea de zor note la Secu, sub splendidul nume de ofițer sovietic sadea, Petrov. A simțit-o cel mai tare în ultimele sale luni de mandat prezidențial, când Coldea și Kovesi au început să tragă din toate direcțiile în el. A simțit-o pe propria piele, aspră și emaciată de zecile de țigări Benson & Hedges Black trase, zi de zi, în plămâni cu sete neostoită, în clipa în care, pe rând, fratele, fiica cea mare, dar mai ales Elena, cu care se închidea ore în șir în „Troia” de la Cotroceni, au căzut pradă justiției.
Iar firele nevăzute ale conspirației anti-prezidențiale duceau, aproape toate, către generalul armatei vii, nu moarte, ca în minunatul roman al lui Kadare.
„M-am întrebat ce s-a întâmplat cu ei (Coldea și Kovesi, n.r.) și am o singură explicație. Este o greșeală să numești în funcții de putere mare oameni fără experiență de viață. Prea tineri, și el, și Kovesi. Au fost mult prea tineri când i-am numit și când și-au dat seama că se pot despărți de funcțiile în care i-am numit. Lui Kovesi nu i-a convenit să se întoarcă la Sibiu, lui Coldea nu i-a convenit să nu mai fie șef la SRI”, ne spune acum Traian Băsescu, care nu se simte nici el prea bine zilele acestea.
Ce va fi va fi, doar că e clar precum rotirea pământului în jurul Soarelui că generalul, descoperit ca din neant, prin 2005, de Băsescu și extras din dealurile Târnovei pentru a sluji patria, a pierdut partida. Omul care a plantat cu „mânuța lui” piese și executanți de nădejde peste tot prin centrele de putere ale României, inclusiv sau, mai ales, în Timișoara, umplând universitățile, partidele, justiția și felurile asociații civice cu „oameni de legătură” a fost deja pregătit pentru „legendare”.
Coldea nu va dispărea cu totul, asta e cât se poate de clar, la fel cum nici influența lui nu se va evapora peste noapte din toate aceste oficine securiste. Foștii săi tovarăși de drum, vorba lui Lenin, vor continua, destui, să-i accepte, cu obediența și frica dintotdeauna intrate adânc în oase, ordinele date chiar și din domiciliul păzit strașnic de noi șefi, deocamdată puțin vizibili, din SRI. Mai apoi, fie vor trece în barca acestora din urmă, urmând să fie preluați de noua „rezidență”, fie își vor pierde și ei, treptat, puterea acumulată în ani îndelungați ai domniei tot mai rapace a generalului. Și se vor vedea nevoiți să lase locurile dospind de bogăție și influență lupilor cenușii, așa cum, generic, sunt denumiți în limbajul specific „câmpului tactic”. Lupi ceva mai tineri și mai doritori ca oricând să ajungă ei, de acum, rectori și decani de universități, magistrați de top, lideri de partid, șefi de ONG-uri și lista poate continua aproape la nesfârșit în România cotropită de serviciile și agenturile sale de toate culorile.
