”Cocoșul decapitat” e un film regizat de Radu Gabrea. Acțiunea se petrece în Făgărașul anilor ’40, în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. E vorba de sași, naziști, evrei. Plus, evident, că așa e corect politic și altfel filmul poate nu ia premii, o acțiune cu tentă homosexuală.
Dar nu despre filmul ăsta vă vom vorbi noi acum. Vă vom vorbi de lucruri mult mai serioase.
Pentru prima dată în istorie, vineri, România are onoarea de a deschide balul unui Mondial sau European. Franța – România pe Stade de France, în uvertura Euro 2016!
Cât de frumos ne-a mângâiat Dumnezeu pe frunte la tragerea la sorți! Toți ochii lumii fotbalului, adică ai întregii lumi (exceptând, desigur, SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă, care sunt cu baseball-ul, fotbalul american, cricket-ul și altele de genul ăsta), vor fi aţintiţi (și) asupra României. Poate cu ocazia aceasta ignoranții de la marile agenții internaționale de știri vor face diferența între Bucharest și Budapest.
Am tot jucat, în ultimii opt ani, cu Franța. 0-0 în primul nostru meci la Euro 2008, 2-2 și 1-1 în preliminariile World Cup 2010, 0-2 și 0-0 (la inaugurarea Arenei naționale) în cele pentru Euro 2012. Sunt cinci meciuri, din care am pierdut unul singur! E drept, nici n-am câștigat vreunul, dar să o facem acum!
Să-i rupem gâtul acestui cocoș prea îngâmfat! Să nu uităm cum ne-au tratat mereu francezii, de vreo 20 de ani încoace! De la ”Hagi și gașca sa de țigani” până la violonistul rom (sunt obligat de corectitudinea politică să scriu astfel și o voi face) de pe afișul amicalului din 2002.
Fiți eroi, ”tricolori” români (și francezii sunt tot ”tricolori”), și scrieți istorie!
Allez!
P.S. În aceste rânduri nu e vreo îndemnare la violență și nici vreo tentă incorect politică, discriminatorie sau de altă natură. Chestia cu ruperea gâtului cocoșului e doar o figură de stil. Naționala Franței, se știe, e poreclită ”Cocoșul galic”.