De mai mulți ani, sculptorul Bata Marianov, trăitor în Germania și România, s-a afirmat inclusiv pe plan literar. Unul dintre cei mai apreciaţi sculptori europeni la ora actuală, Bata Marianov, s-a născut la Timişoara, în 1943. În 1970, absolvă Secţia de Sculptură a Institutului „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. În 1982, soţia sa, tot timişoreancă, de asemenea artistă plastică, pleacă în Germania, la studii, şi nu se mai întoarce. Familia s-a întregit, însă peste doi ani, în 1984, când Bata Marianov a emigrat legal, împreună cu cei doi fii ai săi, Branco şi Vladimir. N-a fost deloc uşor, într-o metropolă – Frankfurt – , într-o ţară – Germania – care nu ducea deloc lipsă de artişti.
Bata Marianov trăieşte mai mult în Germania şi în sudul Franţei dar şi-a luat casă şi pământ la Gărâna – celebra aşezare din Munţii Semenicului, ridicată de coloniştii germani şi austrieci din timpul Mariei Tereza. Patria jazz-ului, a manifestărilor culturale de tot felul, a agroturismului, a aerului pur, de munte, i-a devenit foarte dragă lui Bata, care revine aici în fiecare an. A vrut să realizeze aici un centru cultural european. A întemeiat, în 1996, fundaţia Arca, şi Simpozionul internaţional de sculptură. A adus la Gărâna, în vârful muntelui, mari sculptori de artă monumentală, care au turnat în lemn şi metal visele lor artistice. Dar, spune el, cu regret, nu i-a reuşit. Sau, măcar în ceea ce priveşte centrul cultural european şi chiar mondial. Au apărut tot felul de discuţii. A fost dezamăgit şi de autorităţile judeţene din Caraş-Severin, de la acel moment, care i-au întors spatele când el n-a servit interesului lor politic. Nu s-a lăsat, însă. A găsit înţelegere la primarul Caransebeşului, Marcel Vela, cu sprijinul căruia a întemeiat un al doilea parc de sculptură monumentală, în Teiuş. Revine însă tot timpul la Gărâna, cu nostalgie.
Discuţiile cu el sunt o adevărată încântare. Are darul extrem de rar de a atinge esenţa lucrurilor, în doar câteva tuşe, aşa cum numai marii oameni pot s-o facă. Activitatea sa artistică e impresionantă. A avut expoziţii personale în 1969, la Bucureşti, în 1973 la Timişoara, 1974, Milano, în 1975 la Bucureşti, în 1977 la Timişoara, în 1980 la Bassano, Italia, în 1982 la Lugoj, în 1984 la Piran, Iugoslavia, 1988 în Sardinia, 1989 la Mainz, Germania, în 1990 la Frankfurt pe Main, Germania, 1992, de asemenea, în Germania, la Frankurt, în 1994 la Heidelberg, Germania, în 1994 la Frankfurt pe Main, 1994, în 1995 la Vella, Andora. Cât despre expoziţiile colective, acestea au fost de ordinul zecilor, la celebre galerii din marile oraşe europene. Ne-ar lua prea mult spaţiu tipografic să le amintim aici pe toate.
Ultimul roman semnat Bata Mariaov, din ciclul ”Snopul nelegat”, se numește ”Coada dracului”. Este o carte autobiografică, scrisă inițial în limba sârbă (singurul volum scris de Bata în limba sa), atunci când a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Serbia. Cartea, apărută la Editura Palimpsest, a fost, potrivit lui Marianov, rescrisă în limba română și va fi lansată vineri, în 9 decembrie, la Muzeul Banatului Montan din Reșița, începând cu ora 12.
Despre autor și volum va vorbi editorul și criticul Ion Cocora.
