În general, este acceptată ideea că o gară pe lângă rolul ei direct de cale de comunicație între localități ar trebui să fie și o carte de vizită a municipalității respective.
Pe aici intră și iasă sute sau mii de oameni zilnic. Dacă pe localnicii care fac naveta și trec de două ori pe zi prin gară nu-i mai impresionează nimic, totul fiind cunoscut, pe un străin de țară sau meleaguri ce vine rar sau pentru prima dată, impresia este puternică. Și nu din cele mai favorabile. Dacă clădirea „gării mari” cum este știută Gara de Nord a orașului a mai trecut, recent, printr-o igienizare și o minimă renovare se pot spune lucruri destul de bune, nu la fel stau treburile în împrejurimi.
Cel ce coboară în gară nu poate să închidă ochii. Vede, aude, simte tot ce este prin zonă. Totul contribuie la acea primă impresie ce, de cele mai multe ori, rămâne definitivă. Pe locul fostei fabrici Electromotor acum se află noul și modernul amplasament al tehnologiilor de vârf din domeniul IT. Ar fi frumos să arate totul ca acolo.
La alți câțiva metri mai către centru, la un colț de stradă (bulevardul Republicii colț cu strada Anton Seiller) o ruină ce greu poate fi imaginată într-un oraș cu ceva pretenții. O clădire atrage atenția în mod deosebit. Pe partea opusă gării, la circa două-trei sute de metri există o „ceva” greu de descris. Geamuri sparte, mirosuri grele ce trădează că acolo își fac nevoile toți nenorociții fără căpătâi.
Imobilul cu etaj a fost de toate de-a lungul timpului. A avut chiar o anumită eleganță a lucrului bine făcut cu un secol în urmă. Aici a fost de-a lungul timpului un hotel. Mai apoi căminul unei întreprinderi. Mai târziu, au fost împărțite apartamentele celor ce nu-și puteau permite unele nou construite. Chiar și căminul unei școli a fost cândva acolo. Acum se mai poate folosi doar ca decor de filme postapocaliptice cu monștri. De fapt, nimeni nu poate garanta că acolo nu se ascund în realitate monștrii.
Consilierii locali ce poate nu au mai trecut de mult, ar putea să creadă că acolo, în zona din jurul gării totul este în cea mai mare ordine și curățenie. Nimic mai fals. Locul pare ca dintr-o ilustrată, dintr-o lume a treia ce abia a ieșit dintr-un război. Mizera este la ea acasă.
Chiar dacă nu este în proprietatea primăriei este ceva greu de închipuit că nu se pot lua măsuri. Măcar de a bloca accesul în clădirea ce este un pericol public prin posibila surpare.
